Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Nu mi-a lepădat rugăciunea

Nu mi-a lepădat rugăciunea

Nu mi-a lepădat rugăciunea

Psalmul 66, 20

Cât de frumos răspunde adevărul acesta celuilalt, la care am meditat cu două zile în urmă! Căci sufletul căruia Dumnezeu i-a răspuns în ziua necazului, când era pribeag, sărac, alungat şi străin, când vede că El nu i-a lepădat rugăciunea şi nu i‑a îndepărtat bunătatea, deşi a fost vrednic să-i facă astfel de atâtea ori, se cuvine ca nici el să nu iute niciodată recunoştinţa pe care I-o datorează lui Dumnezeu. Dar binefacerea cu recunoştinţa se întâlnesc foarte rar… O istorioară spune că, după ce Dumnezeu a creat cele şapte virtuţi şi le‑a trimis pe pământ ca să aducă fericire oamenilor, după multă vreme, Domnul le‑a chemat pe toate să le întrebe ce au făcut. Pe când toate celelalte vorbeau bucuroase împreună, două dintre ele stăteau foarte străine una de cealaltă şi nu se apropiau deloc cu prietenie între ele.

– Ce este cu voi, le-a zis Dumnezeu, de ce sunteţi atât de străine una cu alta? – Nu ne-am întâlnit niciodată prin lume, Doamne, au zis ele, lăcrimând. Erau Binefacerea şi Recunoştinţa. Cât de trist răsună Cuvântul Domnului prin proorocul Isaia când zice: Eu v-am croit drum prin mare, Eu v-am mântuit… v-am ajutat, voi sunteţi martori… Dar voi nu M-aţi iubit, v-aţi obosit de Mine… Nu v-am chinuit cu poveri. Nu v-am obosit cu jertfe – dar nici o trestie mirositoare nu Mi-aţi adus (Isaia 43, 11-24)… Cât de rar se întâlnesc pe lume binefacerea cu recunoştinţa! Dar cât de binecuvântaţi sunt şi vor fi veşnic acei oameni care fac totul să le întâlnească! Acei care pentru orice binefacere vin cu recunoştinţă curată atât spre Dumnezeu, cât şi spre oameni!

Slavă Ţie, Marele nostru Binefăcător Care, deşi vezi atât de puţină recunoştinţă la noi, totuşi nu încetezi să faci binele, pentru că Tu eşti Izvorul oricărei binefaceri! Te rugăm, Doamne, iartă nerecunoştinţa noastră şi nu înceta totuşi să ne faci binele. Fă, Doamne, ca sămânţa binefacerii să rodească tot mai mult, dar îndură‑Te şi rânduieşte să se întâlnească ea şi cu recunoştinţa tot mai des. Pentru ca şi cel ce face şi cel ce primeşte să fie fericiţi. Amin. Traian DorzHristos Pâinea noastră zilnică.

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!