Nu uitaţi mormintele înaintaşilor voştri. Nu uitaţi numele lor. Nu uitaţi cãrţile lor, – cãci uşor veţi uita apoi şi ostenelile lor. Domnul vã aduce aminte de toate aceste lucruri (Evrei 13, 7). El vã aratã cã sunteţi datori nu numai sã le arãtaţi pânã la moarte recunoştinţa voastrã, dar şi cã aveţi obligaţia sã cãlcaţi pe urmele lor în ce priveşte Lucrarea Domnului. Fãcând ca aceastã Lucrare pe care Domnul a început-o prin ei, sã meargã tot aşa dupã cum ei au pornit-o. Pânã la sfârșit. Nu fiţi uşuratici în purtãrile şi în vorbirile voastre. Domnul nu este nedrept (ca noi) sã uite ostenelile celor care au trudit mai greu şi mai mult înainte de noi. El Însuşi le aduce aminte ucenicilor de înaintaşii lor care trecuserã pe acolo – chiar prin Samaria! – şi pe care ei aveau acum datoria sã nu-i uite niciodatã. Mai ales pe cei care s-au ostenit prin Samaria. Prin locurile unde a fost mai greu. În terenul cel mai vârtos. Între vrãjmaşii şi împotrivitorii cei mai mari! O, ce mare datorie avem şi noi sã nu-i uitãm! Ce mare datorie vã rãmâne şi vouã, copiii noştri, sã nu-i uitaţi! Aduceţi- vã aminte cã alţii s-au ostenit. Ei acum se odihnesc. Şi voi aveţi datoria sã vã osteniţi acum, nu sã vã odihniţi. Acum nu-i vremea odihnei, acum este vremea ostenelilor. Va veni în curând şi vremea odihnei. Atunci şi voi vã veţi odihni. Vã veţi odihni numai voi acei care v-aţi ostenit. Cei care nu s-au ostenit n-au de ce sã se odihneascã!
Dar oare tu te osteneşti?
Şi dacã te osteneşti, te osteneşti sã faci binele sau rãul?
Te osteneşti sã ajuţi la propãşirea Lucrãrii Domnului, sau la dezbinarea şi ruina ei?
Are oare Domnul Iisus şi Evanghelia Sa un folos pe urma alergãrilor tale sau numai pagubã şi amãrãciune?
Are frãţietatea cinste în urma ta, sau numai neajunsuri?
Nu cumva tu te osteneşti numai sã furi munca altora?
Numai sã intri în ostenelile altora, numai sã iei de-a gata din adunãri ceea ce alţii au strâns la Domnul cu osteneli şi jertfe mari?
Nu cumva eşti şi tu oare numai un trântor care nu se osteneşte decât sã mãnânce de-a gata?
Nu cumva eşti dintre hoţii evlavioşi care umblã sã intre mereu prin ogorul altora sã fure snopi seceraţi de alţii?
Peşti prinşi de alții, suflete aduse la Hristos de alţii?
Nu cumva eşti şi tu din lucrarea acelui duh furãtor care nu câştigã nici un suflet ci numai umblã sã fure de prin alte adunãri şi biserici, sufletele câştigate de-a gata?
Dacã este aşa, tu eşti un tâlhar (Rom. 15, 20; 2 Cor. 10, 15-18). Iar dacã nu te cutremuri şi nu te pocãieşti vei fi nimicit (1 Cor. 3, 17).
Doamne şi Dumnezeul meu, Îţi mulţumesc pentru oamenii Tãi aleşi pe care i-ai rânduit sã se osteneascã pentru vestirea Evangheliei în lumea aceasta şi mai ales în poporul nostru. Şi în vremea noastrã. Ajutã-ne sã nu uitãm marele şi multul bine pe care Tu ni l-ai fãcut prin ei, ci totdeauna sã ne aducem aminte cu recunoştinţã de ei silindu-ne sã le urmãm îndemnurile şi pilda vieţii lor. Fereşte-ne Doamne totdeauna de pãcatul uitãrii şi nerecunoştinţei faţã de înaintaşii noştri şi mai ales Te rugãm sã ne fereşti de fãrãdelegea neascultãrii de ei şi de batjocorirea memoriei lor sfinte. Amin.
Traian Dorz, din “Hristos – Izvorul nostru” editura “Oastea Domnului”, Sibiu – 199
