„Slăvit să fie Domnul! Când spun aceste cuvinte, întreaga mea fiinţă se cutremură. Şi dacă Sfântul Duh, pe Care astăzi Îl prăznuim, în marea sărbătoare a Cincizecimii, a inspirat pe Preaiubitul nostru Părinte Iosif – nu greşesc dacă zic numărul unu al României, şi dacă aş zice numărul unu de învăţătură şi de trăire duh o v n i – cească în vremea în care ne aflăm – să rostească acest cuvânt, de Slăvit să fie Domnul!, am vrea şi noi să simţim, prin Sfântul Duh, că într-adevăr, noi nu vrem niciun alt nume să-l mai lăudăm, începând cu mine însumi, cel care vorbesc, şi cu cel drag, cu care a lucrat Sfântul Duh, Părintele Iosif, de a ridica pe fiecare individ în parte. Şi începând cu preaiubitul nostru Părinte Iosif, toată suflarea să lăudăm pe Domnul! Numele Domnului Iisus să fie înălţat mai presus de orice nume! Prin Duhul Sfânt cred că a putut să rostească Părintele Iosif acest minunat salut de Slăvit să fie Domnul nostru Iisus! Nimeni altul să nu mai fie slăvit! Chiar dacă prin Sfinţia Sa a lucrat Duhul Sfânt, el nu a dorit niciodată să fie înălţat. După ce L-aţi cunoscut pe Domnul şi L-aţi primit pe El în inima voastră, iubiţii mei fraţi ostaşi, cine ne mai poate arunca şi dispreţui? După ce Îl primeşti pe Domnul Iisus prin taina măreaţă a Naşterii din Nou, din pogorârea Duhului Sfânt în inima ta, un pescar, un plugar, un cioban, un ţăran, un om simplu se transformă într-un om prin care să lucreze Domnul puternic.
Era pe vremea marilor preoţi un mare pusnic, Sf. Ioan Botezătorul. Nu a putut Dumnezeu să vorbească prin acei mari preoţi? A vorbit prin pusnicul acela Ioan, Sf. Ioan Botezătorul. Dumnezeu se uită la inima fiecărui om şi pe acela pe care îl trimite Domnul, nu te împotrivi, ca să nu păcătuieşti împotriva lucrării Duhului Sfânt. A ales Domnul pescarii. Şi ceilalţi mai-mari au spus: Nu v-am spus noi să nu mai vorbiţi în Numele lui Iisus cel Răstignit? Aţi umplut Ierusalimul cu numele Acesta! Nu ţi-am spus noi, Trifa?! Să nu mai vorbeşti aşa! Iar Părintele a spus: Nu pot altfel! Potrivit Sfinţilor Apostoli, a avut tăria şi curajul de a spune: Noi nu putem altfel! Orice ne-aţi face, daţi-ne afară, legaţi-ne, închideţi-ne, caterisiţi-mă, faceţi ce vreţi, eu nu pot altceva decât aşa! Aşa cum mi-a inspirat Duhul Sfânt, aşa am conturat Lucrarea! (…) Să fim foarte atenţi, iubiţii mei fraţi, părinţi, mai-mari preoţi! Luaţi aminte la glasul Sfânt! Toţi să se cutremure! În faţa puterii divine toţi suntem mici! Nu vă jucaţi cu lucrarea Duhului Sfânt, oricine aţi fi voi! Când Duhul Sfânt are de gând să facă o lucrare cu un pustnic, nu-L împiedicaţi! A amintit aici fratele Mircea un cuvânt şi mi-a plăcut: să reparăm cu întreaga jertfă Lucrarea! Suntem fraţi de-o inimă şi-un gând. Şi vrem împreună să ne putem ajuta la mântuirea sufletelor noastre. (…) Ziceam cu fraţii că dacă nu o să fie voie să venim, singur veneam, cu doi-trei fraţi, măcar să sărut ţărâna, mormântul Părintelui Iosif şi să plec din nou acasă după o rugăciune. Dar iată că Domnul a făcut din nou să ne întâlnim şi să ne bucurăm. Şi am vrea să plecăm mai uniţi de aici, căci cine ştie dacă anul următor, în această zi măreaţă a Cincizecimii, vom mai putea fi din nou împreună. Şi zice aici Cuvântul: Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Ce minunată este această stare! Cum a zis Domnul Iisus: Tată, cum suntem Noi una, aşa să fie şi ei una! Iată, cine credem că ne face pe noi una? Lucrarea Duhului Sfânt. Din noi toţi, unul-doi, zece, o mie, un miliard, zece miliarde, lucrarea Duhului Sfânt poate să facă o singură inimă, la fel să gândim cu toţii! Căci este un singur Duh Sfânt! Duhuri necurate sunt mii, dar lucrarea Duhului Sfânt este una!”
Fratele Viorel Lupu (Matca, Galaţi)
spicuiri din cuvântul rostit la Adunarea Oastei Domnului la Sãrbãtoarea Cincizecimii – Sibiu, 7 iunie 2020
