„Orice pedeapsă…
aduce celor ce au trecut prin şcoala ei
roada dătătoare de pace a neprihănirii“
(Evrei 12, 11).
Mi-s ochii – ape moarte…
O, Doamne, cer pedeapsa!
Păcătuit-am foarte
Cu inima şi coapsa!
Sfidând învăţătura
Şi profanând Altarul,
Băui, din fugă, ura,
Gonii, din mine, Harul…
Mă năruie povara!
Păcatul mi-este geamăn!
Încearcă-mă cu para
Durerii fără seamăn!
Topeşte-mi zgura vieţii
Şi sufletul topeşte-l!
Dă foc la toţi scaieţii,
Adâncul înnoieşte-l.
Să ardă-n vâlvătaie
Trufaşa mea fiinţă,
C-am vrut să fac din paie
Un turn de biruinţă!
O, Doamne, uite palma!
Desmiard-o cu nuiaua!
Cel ce rosti sudalma
Vrea alb să-l faci ca neaua…
Sergiu Grossu
Pietre de aducere aminte, ediţia a II-a
Editura «OASTEA DOMNULUI» – Sibiu, 2002
