Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home O ALTFEL DE ÎNVIERE

O ALTFEL DE ÎNVIERE

O ALTFEL DE ÎNVIERE

Într-una din zile, Sf. Ap. Petru şi Sf. Ap. Ioan se suiau la Templu, la rugăciune şi, întâlnind acolo lângă Poarta Frumoasă un olog din naştere care cerea milostenie, neavând arginţi şi aur, în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, aceştia i-au poruncit: „Scoală-te şi umblă” (Fapte 3, 6). Şi, ridicându-l, acesta a început să umble, sărind şi slăvind pe Dumnezeu. Toţi erau miraţi şi uimiţi de minunile şi semnele pe care le făceau apostolii în vremurile acelea, fiind cuprinşi de frică, crezând că făceau acestea cu puterea lor. Dar apostolii le-au spus că nu cu puterea lor făceau aceste minuni şi Îl mărturiseau pe Iisus Hristos cel Înviat din morţi, la a Cărui Învieri au fost martori, vorbindu-le cu putere: „Pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se şteargă păcatele voastre, ca să vină de la faţa Domnului vremuri de uşurare şi ca să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Iisus Hristos” (Fapte 3, 19- 20). Chemau cu multă putere mulţimea la pocăinţă, la întoarcere, vestind realitatea Învierii lui Hristos. Aşa au făcut ei, cei sfinţi şi mulţi înaintaşi de-ai noştri, cei care au fost pătrunşi de această realitate a Învierii.

Anul trecut, din cauza pandemiei de „Coronavirus”, care a dus la restricţii drastice în toată lumea, Paştele a fost diferit faţă de cum îl ştiam. Măsurile de siguranţă s-au aplicat şi Bisericii. Paştele şi Lumina Sfântă au fost aduse la casele noastre de către persoane de la ordinea publică sau poliţie aflate în misiune, ori preoţi sau voluntari ai Bisericii. A fost totul altfel… Am mărturisit că „Hristos a Înviat!” de la ferestre sau din balcoane, ţinând în mâini candele aprinse asemenea slujitorilor care Îl aşteaptă pe Stăpânul lor să Se întoarcă. Am început să înţelegem că nu ni se cuvine totul, pur şi simplu, să sărbătorim Paştele gândindu-ne doar la ce s-a întâmplat acum 2000 de ani, fără ca Învierea Domnului Hristos să devină efectivă şi pentru noi astăzi, rămânând doar o aprindere de lumânare.

Anul acesta a fost altfel, aproape în miez de noapte, pe drumuri, alei, şosele, grupuri de credincioşi ne îndreptam spre Biserică liniştiţi şi bucuroşi că putem participa la Slujba de Înviere, cu lumânările în mână şi cu dorinţa de-a aduce acasă Lumina. În faţa bisericii unde am fost, s-au strâns foarte mulţi credincioşi, şoseaua fiind blocată de organele de ordine, cu toţii aşteptând în linişte bătaia clopotului şi chemarea tainică: Veniţi de luaţi lumină! Iar mai apoi măreaţa veste: „HRISTOS A ÎNVIAT!” Cu toţii am primit cu mare bucurie lumina sfântă, răspunzând şi cântând în cor: „CU ADEVĂRAT A ÎNVIAT!” În timpul slujbei, nu s-a auzit o vorbă, un zumzet, un sunet de maşină. Cu toţii eram pătrunşi de prezenţa tainică a Domnului Iisus Hristos cel Înviat. Peste întreg oraşul se aşternuse această stare, era pacea pe care o dă prezenţa tainică a Lui. Răsunau doar sunetele boxelor de la bisericile din jur, tot oraşul cântând „Hristos a Înviat!”. În comparaţie cu alţi ani, când unii umblau prin mulţime, căutând cunoscuţi, stând de vorbă, şuşotind, chiar deranjând uneori, un pic nerăbdători, neaşteptând să se termine slujba, anul acesta am înţeles cu adevărat ce înseamnă să simţi prezenţa Lui şi pacea pe care-o dă El. Când s-a încheiat slujba, părintele a anunţat programul pentru a doua zi şi a terminat cu salutul dătător de speranţă şi mântuire: „Hristos a Înviat!”. Toţi am răspuns într-un glas „Adevărat a Înviat!” – dar nimeni nu s-a grăbit să plece acasă. Părintele, uimit, s-a uitat spre mulţime şi a spus că slujba s-a terminat şi că putem pleca acasă. Se terminase parcă prea repede, mai era nevoie de ceva, parcă era ca acum 2000 de ani când ucenicii aflară vestea Învierii şi doreau mai mult, să-L vadă, să spună şi altora despre această mare minune că Iisus a înviat şi Dumnezeu a biruit, că numai El poate face din moarte bucurie, cum spune părintele prof. C. Necula.

Mai mult ca altădată, am înţeles cu toţii anul acesta adevărata Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos şi adevărata nădejde pe care ne-o dă El, prin Învierea la Viaţa viitoare. În cartea Hristos-Tezaurul împăratului Solomon, pg. 246, fratele Traian Dorz vorbeşte despre planurile şi lucrările lui Dumnezeu, despre împlinirea acestor rânduieli şi despre roadele aduse de ele, spunând: Fiecare lucru îşi are la Dumnezeu ceasul lui. Şi fiecare lucrare îşi are la Dumnezeu vremea ei.

Facă Bunul Dumnezeu ca aceste vremuri de mari încercări, care zguduie omenirea, să însemne şi pentru noi un nou început, o schimbare, O ÎNVIERE.

Marius ŞALGĂU

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *