Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home O, ce fericire este să fii iertat!

O, ce fericire este să fii iertat!

O, ce fericire este să fii iertat!

Pr. Vladimir PopoviciÎntr-o cunoscută tragedie de Shakespeare, Machbet, care luase parte la uciderea bărbatu­lui ei, cade în nebunie; după mai mulţi ani, ea încă îşi închipuie că vede pete de sânge pe mâinile sale. „Nu le-ar fi putut spăla nici chiar miresmele Arabiei”, striga ea deznădăjduită. Şi oare cine dintre noi nu cunoaşte aceste neliniştiri şi chinuri? Câte astfel de chinuri morale nu i-a pricinuit sufletului rusesc războiul mondial, revo­luţia şi războiul civil!…

În zadar ne trudim noi când dorim să ne înăbu­şim mustrările cugetului nostru cu vinul, cu tea­trul, cu cinematograful şi chiar cu munca. Este cu neputinţă să ne omorâm cugetul nostru, să uităm pe totdeauna trecutul, să facem ceea ce a fost ca şi când nu a fost, să acoperim cu ţă­râna uitării tot ceea ce a fost şi să uităm totul pe veci.

Uneori ne gândim că fărădelegile noastre pot să fie răscumpărate de faptele noastre cele bune, dar nici această cale nu ne poate izbăvi de vina trecutului. Pentru că faptele cele bune trebu­ie făcute de la sine, şi nu ca răsplată pentru datoriile noastre. Dar în afară de aceasta, oare cum pot să fie bune şi curate faptele noastre, când noi le facem cu mâinile noastre murdare?

Dar ce trebuie să facem? Nu este oare nici o ieşire din chinul acesta? Omul este condamnat oare la o veşnică remuşcare? O, cine va ridica de pe suflet această sarcină apăsătoare, cine va spăla petele păcatelor şi va reînnoi bucuria în suflet? Cine ne va da iarăşi cugetul nostru cel odinioară cu­rat? Cine ne va izbăvi pe noi de o astfel de fan­tomă care, ca o umbră fără de milă, ne urmăreşte pe noi fără încetare? Cine ne va izbăvi pe noi de sub stăpânirea trecutului?

Cine?…

Un om mergea printr-o câmpie înzăpezită. Cum păşea, rămâneau urme. Dar ca să nu i se cunoa­scă urmele înapoia sa, omul căuta să le astupe cu piciorul. Dar se întâmpla tocmai din contră. Cu cât stăruia mai mult să le şteargă, cu atât urmele lui se făceau mai lămurite. Dar iată, din cer a început să cadă, cu fulgi mari, zăpadă. Astfel, în curând urmele călătorului au fost acoperite cu o pânză albă de zăpadă. Numai zăpada a putut să i le acopere.

Dar nici urmele trecutului nostru noi nu le putem şterge. Iată însă că aici se arată bucuria cea mare a Evangheliei: urmele noastre cele păcătoase pot să fie acoperite cu mila ier­tării şi cu harul cel de sus. Pentru aceasta a şi venit Hristos. „Fiul omului a venit ca să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.” „Fiul Omului are putere să ierte păcatele pe pământ.” El este Mielul lui Dumnezeu Care a luat asupra Sa păcatele lumii. El a spălat păca­tele noastre cu Sângele Său cel preacurat. „În El noi avem răscumpărarea, prin Sângele Lui, iertarea păcatelor”, zice Apostolul Pavel. „Sângele acoperă”, zice un cunoscut gânditor rus, Vladimir Soloviov, când vorbeşte despre jertfele din Legea veche; căci în vechime, la evrei, precum şi la alte popoare, sângele animalelor pentru jertfe servea pentru acoperirea păcatelor.

O, ce fericire este fii iertat! Ce libertate şi ce putere este aceasta! Căci cu adevărat, „ca să fii puternic, trebuie să fii curat”.

„Fericit este cel cu fărădelegile iertate şi cu păcatele acoperite”, zice proorocul David (Ps 32, 1). Domnul Hristos ne dăruieşte nădejde de iertare nu numai în viitor, ci El ne dă­ruieşte iertarea chiar acum, în prezent. Şi aceasta nu este o mângâiere de sine sau o amăgire de sine, ori o mândrie.

din „W. F. M. Iertarea”
traducere: Pr. Vladimir Popovici
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2015

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *