O, Iisuse-Atotputernic, veşnic neînvins sub soare,
înălţatu-Ţi-ai Tu iarăşi Dreapta Ta biruitoare,
biruit-ai iarăşi, Doamne, şi Ţi-ai risipit duşmanii,
au fugit în întuneric toate slugile satanii…
Ai urcat smerit Calvarul, cuie Ţi-au bătut în palme,
Tu le-ai suferit, Iisuse, orice hule şi sudalme,
pusu-Ţi-au pe cap cununa spinilor şi-a necredinţei
şi Te-au îmbrăcat în haina mohorâtă-a umilinţei.
Dar Te-ai înălţat din moarte, ca s-arăţi la fiii humii
că Biruitor eşti veşnic şi pe veci Stăpânul lumii.
Biruit-ai Tu, Iisuse, tot ce Ţi s-a pus în cale,
ce putea să stea naintea Slavei şi Măririi Tale?
Veşnic de-aş cânta, Iisuse, cu un grai mai sus de Fire,
n-aş putea-ndeajuns să laud a Ta Milă şi Iubire,
niciodată-n vreo cântare, orişicâtă-ar fi de dulce,
n-aş putea cânta sublimul Biruinţei de pe Cruce.
Iar acum când ’nalţ, Iisuse, spre Cer mâinile-amândouă,
nu-Ţi ştiu mulţumi, nici spune, pentru câte ne-ai fost nouă…
Ne-ai trecut prin clipe grele, suferinţi ne-ai dat şi jale,
să căutăm ca adăposturi numai aripile Tale.
Ai luat al nostru reazem ce credeam că ne mai ţine,
să-nvăţăm ca-n totul, Doamne, să ne rezemăm pe Tine.
Cel ce predica Dreptatea, ni l-ai arătat că minte,
ca să credem veşnic numai Adevărul Tău, Părinte.
Ne-ai trecut prin valuri grele, prin furtuni şi mare moartă,
să ne dăm odată seama că tot Mâna Ta ne poartă.
Fă-ne, Doamne, să-nţelegem ca-n furtuni, şi-n vremi senine,
să-nvăţăm viaţa-ntreagă să ne rezemăm pe Tine,
aripile Tale sfinte adăpost ceresc ne fie,
să scăpăm mereu sub ele în necazuri şi-n urgie…
TRAIAN DORZ din ”Cântări Uitate”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
