Nu este potrivit ca voi, cei născuţi în Biserica noastră, în Lucrarea Oastei Domnului, să mergeţi voi la adunări străine… Ce căutaţi acolo?… Pentru că pe oamenii aceştia care tot caută şi nu mai găsesc, noi i-am asemănat cu un cerşetor care merge din casă în casă: de-aici ia o coajă, de dincolo o prăjitură, de dincolo mai ştiu eu ce… Şi, la un moment dat, el nu mai ştie ce-i mai bun, pentru că luând din toate, dar nesăturându-se niciodată, şi-a pierdut gustul cel curat şi foamea cea curată. Mănâncă şi dintr-una – şi aceea-i bună… Mănâncă şi din cealaltă, şi din cealaltă… Şi uită de mâncarea lui sărăcăcioasă, dar sănătoasă… Căci după ce îşi termină umblarea aceasta, bietul cerşetor tot la coşul lui, la traista lui se întoarce, ca să se sature – dar nu-i mai este foame, că şi-a stricat-o…
Aşa sunt oamenii!… Le dă dreptate unora, pentru că sunt linguşitori şi prefăcuţi când caută să-i lămurească pe fraţii puţin cunoscători despre botez, despre vorbirea în limbi, despre ţinerea sâmbetei, despre alte şi alte lucruri… despre o lucrare universală – că astăzi trebuie să se unească toate sectele cu Bisericile… În principiu, ele sunt unite, pentru că toţi au pornit în rătăcirea lor din Biserica Domnului… Dar noi avem dovadă grăitoare că aici, în Biserica noastră Ortodoxă, noi ne putem naşte din nou, întorcându-ne la Dumnezeu prin această Lucrare a Oastei Domnului.
Deci vă rugăm stăruitor, fraţilor, să vă feriţi de astfel de oameni care vă tulbură, căci nu vin cu gânduri curate. Mereu vin fraţii cu plângeri apoi: „La noi aşa s-a întâmplat”… Dar fraţii sunt de vină, că n-au dat ascultare sfaturilor şi învăţăturilor pe care le-am primit încă de mult, să rupem orice legătură cu astfel de oameni.
Nu vedeţi frăţiile voastre că toate cântările lor, în cărţile lor, sunt de-ale noastre? Le-au falsificat textele, care au fost aşa de minunate, le-au modificat melodiile, ca fiind proprietatea lor. Şi nu odată s-a întâmplat ca să vină un oarecare şi să spună:
– Ce cântări frumoase avem noi!…
– Dar ce cântări?…
– Ia să auzi numai… Şi cântă o cântare cu textul fratelui Traian, pe melodia pusă de fraţi, dar aşa de modificată…
– Dar bine, frate, dar asta-i cântare de la Oastea Domnului…
– Nu-i adevărat, că e de-a noastră. Am auzit-o de la…
Şi iată-i cum se fac proprietari pe ce nu-i a lor. Deci meditaţiile noastre le iau, cântările le iau – şi pe urmă iau şi sufletele, pentru că „la ei este adevărul”!…
Fraţilor, e dureros că în vremile acestea, când Biserica trebuia să fie una, se mai întâmplă şi astfel de lucruri, din pricină că fraţii nu studiază bine şi nu dau ascultare fraţilor care au mai fost muşcaţi în atâtea rânduri de aceşti lupi răpitori…
Cred că acuma aici sunt fraţi din toate părţile ţării: şi din Maramureş, şi din Moldova, şi din Galaţi, şi din Ardeal, şi din Banat. Vă rugăm din toată inima, din partea fraţilor care au pe inimă Cuvântul lui Dumnezeu şi Lucrarea lui Dumnezeu, ca sfaturile acestea să fie imediat aplicate, ca să putem păstra unitatea: nici sectarii printre noi, nici noi printre sectari. Dacă nu vom face aşa, să ştiţi că iarăşi ni se vor închide uşile bisericilor şi va trebui să plângem la uşile încuiate. Fraţilor, nu autorităţile sunt de vină când nu ne înţeleg, ci noi, pentru că ne-am amestecat şi ne-am abătut de la calea cea de mijloc, ne-am dat ori spre dreapta, ori spre stânga…
Deci vă rugăm, puneţi-vă pe inimă lucrul acesta şi încadraţi-vă în linia Lucrării Oastei Domnului şi a Bisericii noastre Ortodoxe. …
Îmi pare rău că a trebuit să vă spun lucrurile acestea, dar sunt necesare, fraţilor, căci prea multe lacrimi, prea multe dureri, prea multă dezbinare, prea multă ceartă între fraţi vine tocmai din pricina unor oameni care nu ştiu ce vor; şi atunci îi mai rătăcesc şi pe alţii… Sau poate că ştiu bine: gândul lupului e între ei.
Fraţilor dragi, Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru binecuvântările trimise nouă prin nunta aceasta. De aceea Îi mulţumim lui Dumnezeu şi pentru această întâlnire şi vă îmbrăţişăm pe toţi, fraţilor, cu dragostea lui Hristos, ca să putem duce ceva fiecare dintre noi la casele noastre, în adunările noastre.
Slăvit să fie Domnul!
din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz) la nunta de la Vălani – 20 mai 1978
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 1
