Drept rãspuns, Iisus le-a zis: O lucrare am fãcut, şi toţi vã miraţi de ea.
Nu a fost şi nu va fi niciodatã un popor, sau vreun rând de oameni, în faţa cãruia Dumnezeu sã nu fi fãcut cel puţin o lucrare uimitoare, sã nu fi fãcut cel puţin o minune.
Nu existã nici mãcar un singur om faţã de care Dumnezeu sã nu-şi fi arãtat, mãcar o singurã datã, în chip puternic şi clar, mila sau puterea Sa, rãbdarea sau iubirea Lui, printr-o dovadã uimitoare şi minunatã.
Dar câţi oare au avut prilejul sã vadã numai o singurã astfel de dovadã, numai o singurã lucrare uimitoare a lui Dumnezeu!
Cei mai mulţi au vãzut, dupã cum şi astãzi pot vedea, multe şi multe astfel de lucrãri ale Sale, dar ochiul stãpânit de pãcat şi mintea întunecatã de necredinţã, nu vrea sã vadã lucrãrile lui Dumnezeu.
Iar ceea ce mai şi vãd, cautã sã explice ca un fenomen obişnuit şi normal determinat de oameni sau împrejurãri – şi nu minune.
Dragul meu frate, mulţi din cei care au vãzut o singurã lucrare a Domnului, s-au aruncat la picioarele Lui cu credinţã şi pocãinţã (Luca 5, 8-11), iar Dumnezeu i-a binecuvântat cu un har veşnic pentru cã s-au smerit şi s-au predat Lui urmându-L cu dragoste şi cu supunere pânã la moarte.
Dar tu oare, care ai vãzut şi ai putut vedea atât de multe lucrãri ale lui Dumnezeu, nu numai în jurul Tãu, dar chiar cu tine petrecute… şi totuşi nici pânã azi n-ai îngenuncheat sã te predai Lui, ce mai aştepţi?
Iisuse Doamne, Stãpânul şi Dumnezeul nostru, cu sufletul uimit de puterea Ta şi de minunile Tale noi ne proşternem la picioarele Tale, mãrturisind slãbiciunile noastre şi slãvind puterea şi iubirea Ta.
O, de câte ori Tu ne-ai ascultat rugãciunile, ne-ai izbãvit din nenorociri care ne îngrozeau, îndepãrtând de la noi primejdii de care nu puteam scãpa altfel, şi pe care le-ai prefãcut bucurie şi pace prin Mâna Ta, pentru noi şi pentru ai noştri.
Iartã-ne Te rugãm, cã deşi am vãzut atâtea lucruri ale Tale, prea grabnic le-am uitat şi când din nou a venit primejdia, n-am avut nici o aducere aminte şi nici credinţã îndeajuns ca sã nu ne îndoim, ci ne-am mirat ca şi când nu Te-am fi cunoscut niciodatã.
Iartã-ne Doamne Te rugãm.
Amin.
Traian Dorz, din “Hristos – Învăţătorul nostru”
