O, noi ne-ndepãrtãm de Tine
cu cât vii Tu mai mult spre noi
cu cât ţi-s mâinile mai pline
şi darurile tot mai noi.
– O, cum sã ne cunoşti pe faţã
ceva cu Tine semãnând
când din netrebnica viaţã
ne vom întoarce oarecând?
Sileşte-ne cãtre Luminã
cât încã noaptea n-a sosit
sã nu sfârşim în vechea vinã
sã nu murim cum am trãit!
de Traian Dorz
