Aflați despre noi ostașii din Hunedoara, că ne străduim să fim găsiți la datorie și, iată că astăzi vă raportăm de pe frontul nostru, cu ajutorul Domnului, lupta merge înainte.
Anul acesta, când eram pe punctul de a spune că frățietatea oastei începe a uita de Simeria și de Betania din casa de pe M. Sadoveanu nr. 11, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu o părtășie cerească. Și aceasta se datorează mai presus de toate chemările făcute către frați de a purcede spre Simeria, chemării binecuvântate a fr. Cornel Rusu de acolo de sus din Biserica Birutoare.
Ce rost are să facem adunări de comemorare a sfinţilor nostri înaintași? Aș avea o mulțime de răspunsuri pentru toți acei care cârtesc pe la colțuri. ” Pentru că ne trebuie cât trăim în viaţa pământească. Ştim că este o Biserică luptătoare sau dreptmăritoare pe pământ şi o Biserică biruitoare în Cer, unde sfinţii, după strămutarea de aici, nu încetează a ne purta de grijă. Avem două motive, să zicem aşa: ei nu sunt pe deplin fericiţi, pentru durerea că ne ştiu pe noi rămaşi în urmă aici, în necazuri; ei se roagă pentru noi ca să ne întoarcem cât mai repede acasă (la „Tatăl nostru, Care este în Ceruri”). Sfinţii, după trecerea din viaţa aceasta, au tot cam slujba pe care au avut-o aici… Aceia care au fost ostaşi în viaţa pământească rămân tot ostaşi vrednici, însă nu văzuţi de noi, şi ocrotesc oraşe, sate şi ţări. … Puneţi în inimă ceea ce v-am spus şi uniţi-vă, creştini din toate veacurile (Biserica biruitoare) şi din toate părţile (Biserica luptătoare)! Până la mormânt nu este decât un pas. Nu vă descurajaţi! Bucuraţi-vă de orice vi s-ar întâmpla, oricând, spre folosul sufletelor voastre. Amin.” (Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovnicească cu lumea, trupul şi diavolul, ediție revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, p. 122)
Deci sub ocrotirea binecuvântata a fr. Cornel Rusu, iată-ne prezenți în biserica ”Înălțarea Domnului” de la șosea, în dimineața zilei de sâmbătă 31 martie, răspunzând gândului cel bun al noilor preoților slujitori, Pr. Darius Ştefănescu și Pr. Ovidiu Murari, la un ceas de aducere aminte înainte de toate, de moarte, de deşertăciunea lumii şi a lucrurilor ei. Și aici poate se găsesc destui să întrebe: Ce rost are să facem atâtea parastase? Se potrivește acelaș răspuns al Pr. Arsenie Boca de mai sus. Dar din parastase avem şi alte foloase pe care le primim noi cei rămași să luptăm în această viaţă. Rugăciunea din timpul slujbei parastasului înmulţeşte dragostea dintre cei vii şi cei mutați la Domnul. Ne întăreşte credinţa în viaţa de dincolo de mormânt. Ne întăreşte nădejdea în mila lui Dumnezeu, ne reamintește de Biserica Biruitoare și de faptul că suntem cetățeni ai cerului. Și nu în ultimul rând, înmulțește dragostea frățească.
Apoi spre seară, la ceas de vecernie, ne-am adunat în biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din Simeria-Biscaria, să frângem împreună pâinea părtășiei și a recunoștinței pentru minunații noștri înaintași. Mulțumim și pe acestă cale Pr. Gabriel Basa și Pr. Dumitru Dospin, pentru binecuvântarea de a ne bucura în această biserică, unde nu de puține ori fr. Cornel a poposit aducând bucurie prin prezenta corului dirijat de frăția sa.
La orele 18, începe adunarea Oastei Domnului, cu un cuvânt de bun venit din partea subsemnatului, amintind printre altele că este de datoria noastră a celor care trăim sub acoperământul Bisericii lui Hristos, să vorbim despre viața, sfințenia, înțelepciunea și nevoința duhovnicească a părinților și fraților care s-au săvârșit, slujind cu râvnă lui Dumnezeu. Este de datoria noastră să le imităm osteneala, să le continuăm rugăciunea, să le înnoim jertfa, să le istorisim viața și să le aprindem o lumânare la căpătâi. Dacă lucrul acesta s-ar fi făcut la vreme, multe nume de frați aleși ar fi fost izbăvite de uitare.
Fr. Simion Petrice (din Șimișna, Salaj) aduce mulțumire lui Dumnezeu pentru cei peste 20 de ani petrecuți pe meleaguri hunedorene, pentru bucuria și părtășia pe care a avuto cu fr. Cornel Rusu, fr. Popa Petru, fr. Ioan Opriș și cu fr. Traian Dorz. Apoi, pornind de la 2 Petru 1:3-7, fr. Petrice ține să ne atenționeze că, ”credința nu este numai o distrare, credința e o taină care trebuie să pătrundă adânc în ființa noastră….fiecare cuvând are o parte adâncă de înțelepciune, dacă ai primit cu bucurie partea lui Dumnezeu, atunci trebuie să te înrolezi și în partea a doua: Ce faci tu? Cu ce-ți răsplătești ce Ți-a dat?”
Urmează apoi un alt cuvânt de bun venit și binecuvântare din partea Pr. Tomotaș Laurian, acum pensionar, dar care a crescut duhovnicește în anii de slujire, încă de la vârsta de 25 de ani, lângă fr. Conel Rusu, care a fost pentru sfinția sa ca pomul lângă izvor care a dat roadă la vremea cuvenită. Sfinția sa rememorează amintiri frumoase din acele vremuri de părtășie duhovnicească cu frații.
Fr. Sile Gherman (Cluj-Napoca), ne aduce în fața una din cărțile fr. Cornel: ”Grăiți cuvântul Doimnului”, subliniind faptul că în toate cărțile fr Cornel, a găsit ”aceeași dorință de a păstra identitatea noastră ca ostași legată de sfânta noastră credință și sfânta noastră biserică bună și străbună. Am găsit la omul acesta al lui Dumnezeu tot ce este mai frumos, tot ce este mai curat. Omul acesta al lui Dumnezeu a încercat printro trăire autentică a dânsului cu Dumnezeu, prin împropietărirea Cuvântului și prin cunoaștera învățăturii de credință cu exactitate, și a încercat să neo lase și nouă, să ne apropiem și noi de Hristos și de Biserică. Să ne apropiem și noi de Cuvântul lui Dumnezeu și să nu facem abstracție de Sfinții nostri părinți, de învățătura de credință, să ni le însușim și să le trăim în lumina Evangheliei, așa cum trebuie să trăiască un ostaș al lui Hristos.”
Pr. Claudiu Melean (Cluj- Napoca) ne sfătuiește printre lacrimi să citim și să recitim cartea ”Cuvântul – cheie a darurilor”, scrisă de fr. Cornel Rusu. Putem descoperi în această carte felul binecuvântat prin care Dumnezeu lucrează în viața celor aleși de el. Putem învăța din această carte, ce înseamnă răbdarea, postul, dragostea de frați, statornicia în credința și nu în ultimul rând jertfa de sine și iertarea. Printre trimiterile la viața fr Cornel, Pr. Melean ține să ne amintească: ”O ce mare primejdie este formalismul și la ortodocși și la baptiști și la pentricostali și la Oastea Domnului. Când ajungem să ținem mai mult la formele acestea și să nu vedem Duhul lui Dumnezeu care mișcă inimile și care cheamă pe oameni la Hristos, care cheamă pe oameni la pocăință, noi nu am înțeles nimic din Evanghelia Domnului Iisus Hristos. Câtă vreme noi nu știm să fim sensibili cu cei din jurul nostru, câtă vreme nu știm să prețuim orice dar, orice valoare, orice efort pe care îl face omul, fr. Cornel Rusu a știut să prețuiască aceste daruri pentru că frații în smerenia lor au făcut acest lucru cu el însuși. Au știut să aibe răbdare cu el”
Fr. Petr
ică Arseni ( Plopu, Bacău) fericit și bucuros că participă la o adunare și că se poate întâlnii cu frații după încercările prin care Dumnezeu a îngăduit să treacă, ne aduce în față cuvântul Sf. Ap. Pavel din Epistola către Evrei, cap. 13, v. 7: ”Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa.” După câteva învățături frumoase pornind de la acest verset, fr. Petrică ne amintește poezia: ”Doamne, Ziua se-nserează, / lupta-i grea şi-i mai în toi, / cad pe rând cei puşi de pază, / merg cei vrednici dintre noi / şi cresc golurile noastre / tot mai grele, paşi cu paşi, / ni se duc spre zări albastre / sfinţii noştri ’naintaşi. // Doamne,-n fruntea Oastei Tale / vino – şi cu noi rămâi, / umple rândurile goale / cu viteji din cei dintâi, / întăriţi în Sfântu-Ţi Nume, / fă-ne duhul mai aprins, / să cuprindă-ntreaga lume / Oastea Ta de neînvins. // Dă-ne-n rânduri avântate / mii de tineri voluntari / şi pe crestele ’nălţate / fă-ne îngerii stegari, / şi-nsoţindu-ne şiragul, / soarele opreşte-l sus / până va învinge steagul / Oastei Domnului Iisus.” ( de fr. Traian Dorz, din vol. ”Eternele Poeme”)
Fr. Alexandru Sofronea (Cluj-Napoca) cel mai tânăr vorbitor, ne îndeamnă să-l chemăm pe Domnul Iisus în viața noastră și să-I spunem: ”De astăzi vreau să fi Mântuitorul meu, nu vreau să mai trăiesc în lumea aceasta fără tine, atâta timp ajunge cât a trecut, în care am plâns, în care am deznădăjduit și nu știam unde să alerg!” Amintind totodată: ”că nu-i destul să-i comemorăm pe frați, noi trebuie să luăm aminte și să ne punem problema: eu de ce nu pot să fiu așa ca frații?…să ne fereasacă Dumnezeu să facem un fel de patriotism al Oastei Domnului, în care să ducem flori la mormite, să cântăm cântări, să amintim viețile fraților și să spunem: uitați cum erau!, dar să nu mai lupte nimeni, să ne pomenim că oastea de astăzi nu mai luptă, numai comemorează. Să ne ferească Dumnezeu de acest lucru!”
Pr. Petru Băluță (parohia Certeju de Sus,Hunedoara) rostește un cuvânt de încheiere mulțumind Domnului și fraților pentru bucuria de care am avut parte.
La această binecuvântată masă duhovnicească și poeziile au fost la ele acasă
În rugăciunea de la finalul adunării se mulțumește lui Dumnezeu pentru cuvântul semănat cu prisosință în ogorul inimilor noastre, pentru lumina cea călăuzitoare pe care Domnul a așezato în sufletele sfinților înaintași și care s-a revărsat din belșug de acolo din Biserica Triumfătoare și peste sufletele noastre.
A fost o zi ca aceea de pe Tabor, când și nouă ca ucenicilor nu ne mai stătea gândul la despărțire. Toată adunarea o găsiți înregistrată în arhiva: OASTEADOMNULUI.TV
Slăvit să fie Domnul pentru felul frumos în care le rânduiește El toate! Amin!
articol publicat în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului, ”Iisus Biruitorul”
Anul XXIX, nr. 18 (1151) 30 apr. – 6 mai 2018
