Cu metrul în mână, un om măsura uşa unei porţi, Tot măsura şi se tot mira.
1 metru 20 lăţimea; 1 metru 80 înălţimea?
Se poate, se întreba omul mirat. Parcă nu-i ieşea măsura şi începea din nou.
1 metru 80 înălţimea, 1 metru 20 lăţimea!
Hm! – se ciuda din nou omul şi iar începea de nou. Începu de sus, începu de jos, începu de la dreapta, începu de la stânga, dar metrul dădea tot acelaşi rezultat: 1 metru 20 lăţime; 1 metru 80 înălţimea.
Asudase omul de atâta frământare.
Pe urmă, în faţa porţii începură a se opri trecătorii miraţi şi unul întrebă:
Ce te căzneşti, omule, măsurând de atâtea ori uşa asta?
Păi, dragii mei, – răspunse omul – mă tot mir cum s-a putut ca pe o uşă ca asta, lată de numai 1 metru 20 şi înaltă de 1 metru 80, să încapă casa mea, vitele mele, moşia mea şi toată averea mea…
Atunci oamenii se uitară deasupra porţii unde era scris «cârciumă» şi înţeleseră totul. Era vorba de unul care îşi mâncase averea aici la cârciumă. Pe o uşă atât de mică intrase toată averea lui.
Cu adevărat, mică este uşa cârciumii, dar pe ea intră atâtea şi atâtea case şi moşii. Şi ce este şi mai rău: pe urmă intră şi sufletul omului în iad.
Cu adevărat, cel ce a îndrăgit uşa cârciumii, a pierdut totul.
Părintele Iosif Trifa, din “Alcoolul duhul diavolului”
