Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home O POSIBILĂ ÎNDREPTARE

O POSIBILĂ ÎNDREPTARE

O POSIBILĂ ÎNDREPTARE

„Creştinismul se află structural în etnogeneza poporului român.”

(Pr. Dumitru  Stăniloae)

Împotriva stihiilor dezlănţuite ale naturii, oamenii au căutat şi de multe ori au găsit mijloace eficiente de apărare. Aşa de pildă, pentru a se feri de primejdia fulgerului, omul a inventat paratrăsnetul; împotriva revărsărilor de ape a construit diguri; iar pentru oprirea alunecărilor de teren a plantat arbuşti şi copaci. În comparaţie cu aceste calamităţi naturale sporadice, stihia sexuală este şi mai periculoasă, datorită acţiunii sale necontenite, îndreptate asupra întregii omeniri. Cu toate acestea, împotriva sexualităţii sau măcar pentru controlul şi stăpânirea izbucnirilor sale anarhice s-au ridicat prea puţini dintre semenii noştri.

Astăzi, parcă mai mult ca oricând, majoritatea oamenilor caută să facă tot ce este posibil pentru trezirea şi stimularea nelimitată a plăcerilor şi poftelor trupeşti.

Pentru cei puţini, care doresc liniştea şi bucuria unei vieţi între hotarele fireşti ale cumpătării şi echilibrului, există totuşi un mănunchi de rânduieli aduse de Mântuitorul Iisus Hristos, care de două mii de ani şi-au dovedit cu prisosinţă valoarea şi eficienţa. Dar, ca să-nţelegem semnificaţia şi puterea lor, este absolut necesar să ne reamintim că prin păcatul lui Adam a venit moartea; iar prin Hristos a venit învierea morţilor. Deci, singura nădejde reală este Hristos Domnul. În timpul vieţii Sale pământeşti, El ne-a arătat calea desăvârşirii; iar prin întruparea şi moartea pe cruce, a schimbat sensul morţii, făcând-o moartea păcatului şi cale a învierii. Această biruinţă unică şi de valoare inegalabilă, Hristos ne-a dăruit‑o nouă. Fără El, nimeni nu poate învinge răul: numai El poate împlini neputinţa noastră, dăruindu-ne naşterea din nou prin tăria de a lupta împotriva păcatului şi dobândirea virtuţii. Dar harul şi puterea lui Hristos le primim numai în Biserica Sa, prin Sfintele Taine.

Pentru a-nţelege deplin ce avem noi de făcut, Sf. Marcu Ascetul ne învaţă: „Domnul e ascuns în poruncile Sale. Şi cei ce-L caută pe El, Îl găsesc pe măsura împlinirii lor”.

Deci să ne străduim să cunoaştem poruncile lui Hristos, şi apoi să le împlinim cu hotărâre sfântă în via­ţa noastră de zi cu zi.

Dumnezeu este iubire şi comuniune; Mântuitorul Hristos ne-a iubit pe toţi, iar poruncile Sale izvorăsc tot din iubire.

Sfinţii Apostoli au răspândit Evanghelia mântuirii printre oameni statornicind rânduieli precise de aplicare a iubirii, iertării, păcii, cumpătării şi smereniei în orice împrejurare a vieţii, de la naştere şi până la trecerea în veşnicie.

Izvorul marilor nenorociri îşi are originea în perioada primilor ani de viaţă; mulţi părinţi, din neştiinţă şi grijă exagerată, îşi ghiftuiesc copiii cu prea multă mâncare şi mai ales cu aparent inofensiva ciocolată. Untul de cacao, din care se face ciocolata, conţine un element excitant, asemănător celui din cafea, şi care, ajuns în organism, provoacă o creştere forţată, la fel cu a legumelor de seră forţate cu substanţe chimice. De altfel, toate dulciurile industriale au un efect incendiar, asemeni untdelemnului aruncat pe foc şi care generează acel surplus de energie capabil să modifice dezvoltarea firească a organismului uman. Pubertatea precoce pe care o constată medicii, în ţările bogate din Apus, nu-i altceva decât urmarea acestui mod de viaţă. În felul acesta, etapele dezvoltării unui copil, nu mai parcurg drumul natural şi obişnuit de mii de ani, ci se decalează. De pildă, unei fetiţe, în loc să-i înceapă ciclul menstrual la vârsta de 12-14 ani, i se declanşează la 7-8 ani; iar la băieţi apar primele poluţii nocturne la 9 ani, în loc de 13-15 ani.

Revenirea la normal nu mai este posibilă; ritmul dezvoltării biologice se prăbuşeşte, iar tulburările şi necazurile continuă fără-ntrerupere.

O statistică efectuată în anul 1997 în SUA ne dezvăluie fapte îngrijorătoare: Din cele 1.000.000 de adolescente care rămân însărcinate într-un an, 80% sunt necăsătorite; iar 30.000 au vârsta sub 15 ani. Dintre adolescentele care au întâlniri cu băieţi, înainte de 12 ani,  91%  îşi încep viaţa sexuală în mod nelegitim.

Sărmanii tineri, ajunşi fără voia lor în asemenea stări nefireşti, nici nu pot fi acuzaţi; pentru că întreaga răspundere apasă asupra părinţilor care i-au împins spre alunecuşul primejdios al sexualităţii exagerate şi înainte de vreme.

Din nefericire, modul acesta de „viaţă modernă” a început să pătrundă şi printre tinerii ţării noastre, mai ales în perioada ultimilor ani. Câţiva părinţi intelectuali cu care am avut discuţii pe această temă n-au sesizat nici ei pericolul; şi, drept urmare, cred că nu-i rău să-i încurajeze, mai ales pe băieţi, să înceapă viaţa sexuală cât mai repede.

Riscul şi primejdia unei activităţi sexuale prema­ture ar putea fi asemănată cu situaţia unui copil care, la vârsta primilor ani de şcoală, în loc să înveţe carte, ar fi obligat să facă armată.

Zgândărit şi declanşat înainte de maturizare, libertinajul sexual nu aduce tinerilor numai presupusa împlinire, fericirea şi plăcerea; ci atrage întotdeauna şi urmările necruţătoare, izvorâte din nerespectarea legilor firii. Se ştie astăzi cu certitudine că metodele cele mai noi de evitare a sarcinii sunt dăunătoare sănătăţii. Pilulele contraceptive pot provoca atacuri de cord sau congestii cerebrale; steriletul şi injecţiile generează cancer şi sterilitate; vechea practică folosită de Onan, care vărsa sămânţa pe jos, devine cauza unor boli incurabile de nervi; iar cancerul este tot urmarea frământării şi convulsiilor sexuale sălbatice. Fiecare împreunare dezordonată înseamnă risc şi uzură; iar atunci când zămislirea are totuşi loc, se recurge la avort – cea mai odioasă crimă cu premeditare.

În felul acesta, tinereţea, în loc să fie perioada cea mai strălucitoare a vieţii – în care atât fetele, cât şi băieţii să-şi clădească în linişte şi pace un viitor printr-o temeinică pregătire intelectuală – din cauza sexualităţii timpurii, devine ceva insuportabil, un iureş infernal, din vârtejul căruia nu se mai pot desprinde şi care adeseori îi duce spre disperare şi sinucidere.

Poate vom înţelege măcar acum motivele pentru care străbunii noştri erau aşa de viguroşi, echilibraţi şi viteji. Ei duceau o viaţă simplă, dar aspră şi cumpătată; se hrăneau cu roadele naturale şi curate ale pământului, erau obişnuiţi încă din copilărie cu efortul şi munca fizică, iar patimile timpurii ale trupului nici nu apucau să încolţească. La vârsta maturităţii îşi întemeiau o familie, trăiau o viaţă sexuală firească şi făceau atâţia copii câţi le rânduia Dumnezeu.

Nu întâmplător, majoritatea oamenilor de valoare (sfinţi, poeţi, savanţi, artişti) s-au născut şi au crescut la ţară. Energia lor sexuală nu s-a irosit înainte de vreme; munca fizică i-a ferit de furtuna patimilor trupeşti, păstrându-le frumuseţea, vigoarea, echilibrul, puterea de creaţie, liniştea şi pacea sufletului.

Începutul nenorocirilor actuale revărsate asupra neamului românesc ar putea fi înlăturate numai prin cunoaşterea şi revenirea la tradiţiile creştinismului primar, aduse nouă de Sf. Apostol Andrei, rânduieli în care au vieţuit bunicii şi strămoşii noştri.

La temelia năzuinţelor spre o renaştere veritabilă trebuie să rămână credinţa puternică şi curată în Dumnezeu, Cel care la origini ne-a poruncit să nu ne desfrânăm; în Mântuitorul Iisus Hristos şi în Sfântul Duh, Care prin harul prezent în Sfintele Taine ale Bisericii ne ajută să biruim ispitele diabolice.

În perioada celor aproape cincizeci de ani, noi românii am fost săraci şi oropsiţi de regimul totalitar comunist, dar vigoarea şi sănătatea genetică au rămas totuşi în limite normale.

Prin ţările bogate ale Europei am văzut tineri între 17 şi 23 de ani care erau deja plictisiţi, nevrozaţi şi lipsiţi de orice ideal pentru viitor. Îşi începuseră de timpuriu activitatea sexuală, iar la vremea când ar fi trebuit să fie plini de viaţă, echilibraţi, viguroşi şi dornici de a întemeia o familie, erau epuizaţi şi incapabili să procreeze nişte copii sănătoşi. Iată motivele pentru care străinii cei bogaţi înfiau copii de la noi; iată cauzele pentru care în ultima vreme vin şi bărbaţi dornici să întemeieze o familie trainică prin căsătorii mixte cu tinere românce, încă frumoase şi sănătoase.

Pentru ca primejdia degenerării, stingerii şi dis­pariţiei neamului românesc să nu pătrundă prea adânc, să poată fi stăvilită şi transformată în izvor de rege­nerare biologică şi morală, ar fi nevoie măcar de trei condiţii:

Reîntoarcerea întregii naţiuni la tradiţia şi dreapta-credinţă străbună, cea sinceră, vie şi puternică în Dumnezeu şi în Biserica Sa.

Hrănirea cumpătată a copiilor cu alimente autohtone, nechimizate, simple, naturale şi fără tot felul de „amelioratori” şi conservanţi.

Păstrarea purităţii fecioriei până la vârsta deplinei maturităţi, când se poate întemeia o familie creştină.

va urma

Pedeapsa neascultării sau Păcatul strămoşesc oglindit în stihia plăcerii sexuale / prof. Ion Lazăr. – Sibiu : Oastea Domnului, 2009

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!