O, Preaiubitul meu ascuns,
pe unde-mi eşti, – pe unde,
cine-ar putea să-mi dea răspuns
ce umbră Te ascunde,
unde-i grădina Ta de crini
ori turma Ta aleasă,
pe unde-s Ochii Tăi divini
şi Faţa Ta Frumoasă?
E noaptea neagră-n jurul meu,
pândesc pe zid străjerii
şi negrul dor se lasă greu
din bolţile tăcerii…
alerg prin frig pe urma Ta
şi ochii dor de moarte
– de ce-ai plecat, Iubirea mea,
atâta de departe?
O, dulce Soare Care-mi ţeşi
cununi de raze line,
din Casa Nunţii Tale ieşi
cândva şi pentru mine,
ţinând de braţ mireasa mea
eternă şi divină,
să mă cununi pe veci cu ea
în zi de lună plină…
TRAIAN DORZ din ”Cântări Noi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
