Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home O răscumpărare veşnică

O răscumpărare veşnică

O răscumpărare veşnică

Meditaţii la Apostolul din Duminica a V-a a Postului Mare

Evrei, 9, 13

Iertarea pe care o dă Sângele lui Hristos este pentru sufletul meu ori totală, ori nu mai este deloc.Răscumpărarea pe care o aduce Hristos şi sufletului tău este ori veşnică, ori nu mai este nici pentru o clipă.
Pentru că preţul acestora ori îl primim fiecare dintre noi întreg, ori nu primim din el nimic.
În cer se ajunge dintr-un salt şi dintr-o clipă prin actul divin şi fulgerător al naşterii din nou, ori nu se ajunge în vecii vecilor prin nici un alt act.
Toată Taina Naşterii Mântuitorului şi a venirii Lui în lume era numai în vederea Marii Mântuiri care a fost profeţită încă de la căderea omului în păcat, că se va face numai prin Jertfa Lui. Toate legămintele Vechiului Testament prin sânge şi jertfe preînchipuiau numai marele şi cutremurătorul Legământ prin Jertfă, care se va face o dată pentru totdeauna pe Cruce prin Sângele şi Jertfa Lui.

De-a lungul întregii istorii a Vechiului Testament, mii de ani, toţi profeţii, dar absolut toţi, fiecare într-un fel, şi de fiecare dată mai tainic ori mai descoperit, fiecare dintre aceşti trimişi ai lui Dumnezeu aducea prin solia lui preînştiinţarea despre această copleşitoare minune şi jertfă a lui Dumnezeu pentru lume. Prin atât de îndelungata ei pregătire şi prin atât de repetata ei înştiinţare, se putea uşor vedea cât de mare va fi însemnătatea acestei Jertfe şi cât de scump va fi preţul ei.
Apoi, din prima Zi a înştiinţării Naşterii lui Hristos, fiecare dintre fiinţele care vor avea vreun rol în planul lui Dumnezeu cu Fiul Său, dar absolut fiecare, începând cu Tatăl Care Îl dăruia la suferinţa şi moartea ispăşitoare,

apoi cu Maica Lui Sfântă, prin inima şi prin viaţa căreia va trebui să treacă o atât de usturătoare sabie, pentru a-şi aduce şi ea partea ei de suferinţă la acest mare Preţ,
apoi continuând cu toţi cei care s-au alăturat de Hristos, apostolii, ucenicii, prietenii, închinătorii, toţi, toţi de atunci

şi până astăzi a trebuit să aducă şi ei preţul lor de sânge şi de suferinţă, pentru că L-au primit, pentru că L-au iubit, pentru că L-au urmat, pentru că s-au alipit de El.
Astfel, pe măsură ce treceau anii şi veacurile şi pe măsură ce se înmulţeau păcatele care trebuia spălate şi răscumpărate, Sângele lui Iisus Hristos s-a unit cu sângele tuturor martirilor Săi, care se adaugă la acest Sânge Sfânt şi creşte şi el valoarea tot mai-marelui Preţ care întrece mereu mărimea păcatelor ce trebuie răscumpărate… În acest înţeles spune Sfântul Pavel că în trupul său împlineşte ceea ce mai lipseşte suferinţelor lui Hristos pentru Trupul Său, care este Biserica (Col 1, 24). Adică, prin sângele său, mai adăuga şi el ceva la Preţul răscumpărător al Sângelui lui Hristos plătit pentru mântuirea alor Lui.
Asta nu înseamnă că Preţul Sângelui vărsat de Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu ar fi de ajuns pentru răscumpărarea deplină şi veşnică a tuturor oamenilor din lume, ci înseamnă că dragostea lui Dumnezeu a vrut ca, la Preţul cel Mare al Sângelui Său, să se adauge şi preţul cel mic al sângelui alor Săi, tocmai pentru ca, prin participarea noastră la Jertfa Lui, să fim aleşi a participa şi la slava răsplătitoare a acestei Jertfe.
În rugăciunea Sa dinaintea Patimilor Sale, Însuşi Mântuitorul nostru iubit, Care venea să aducă chiar din seara aceea suprema Sa jertfire, a cerut cu toată stăruinţa Tatălui Ceresc această participare a lor, când a zis: Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu (In 17, 24).
Aceasta însemna dorinţa dragostei de a fi nedespărţită de acei pentru care suferea. Pentru că numai participarea la suferinţa celui ce te iubeşte te face vrednic cu adevărat de iubirea sa.

Fiul meu şi dragostea mea, eu nu simt mai mare împăcare înlăuntrul meu decât atunci când ştiu şi văd că şi tu iei parte cu adevărat la durerea mea pentru izbânda dragostei noastre. Abia atunci sunt încredinţat nu numai că izbânda aceasta va veni mai repede, ci şi că preţul ei va fi mai frumos, iar bucuria noastră, mai fericită.

Traian Dorz, Meditaţii la Apostolul de peste an

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat