O schimbare totală (IV)

În moarte – nădejde

Dacă moartea îi stă în faţă, copilul lui Dum­nezeu nu se înspăimântă de umbrele ei, fiindcă el a fost izbăvit de frica şi robia morţii, precum şi de acela care are puterea morţii (Evrei 2, 14-15), de către Mântuitorul său binecuvântat. El i-a spus încă de când a crezut: „Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine are viaţa veşnică“ (Ioan 6, 47). „Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele şi ele vin după Mine; şi Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri în veac şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi“ (Ioan 10, 27-28).

Cât de dulce este siguranţa făgăduinţelor nespus de mari şi scumpe pe care Duhul ni le‑a lăsat în epistola Sfântului Ioan cu privire la ceea ce avem în Mântuitorul nostru: „Şi aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său. Cel ce are pe Fiul are viaţă; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţă. Acestea am scris vouă, care credeţi în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi viaţa veşnică“ (I Ioan 5, 11-13).

 La judecată – îndrăzneală

Până n-a venit la credinţă, îl înfricoşau pe credincios atât de mult grozava judecată a lui Dumnezeu şi focul iadului, încât adesea, tulburat, nu putea nici să doarmă. Şi pe drept, „pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup – ori bine, ori rău“ (II Cor. 5, 10). Şi el, care a făcut atâtea rele şi păcate, avea de ce se teme, căci „înfricoşător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului Celui Viu“ (Evrei 10, 31).

…Acum, după ce credinciosul a primit în inimă dragostea adevărului, adică pe Domnul Iisus, după ce prin credinţa în sângele Lui a fost socotit neprihănit de către Dumnezeu, fiind socotit copil al Lui (Ioan 1, 12; Rom. 3, 21-25), ştie „că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii prin Domnul nostru Iisus Hristos, Care a murit pentru noi“  (I Tes. 5, 9-10). Aceasta a făcut-o dragostea lui Dumnezeu, Care a dat pe Fiul Său Unul Născut, pentru ca oricine crede într‑În­sul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (Ioan 3, 16). „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit pe când noi eram încă păcătoşi. Cu atât mai vârtos deci acum, fiind îndreptaţi prin sângele Lui, ne vom izbăvi prin El de mânie. Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui“ (Rom. 5, 8-10).

Mântuitorul nostru iubit a întărit credinţa, nădejdea şi încrederea credinciosului prin cuvintele Sale, în care nu este schimbare sau umbră de mutare: „Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi la Judecată nu va veni, ci se va muta din moarte la viaţă“ (Ioan 5, 24). Oricine crede în El nu este judecat… (Ioan 5, 24).

Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 1)