Poezie Traian Dorz

O, scoate-ne, Iisuse

O, scoate-ne, Iisuse, din veacul bănuielii
și scoate bănuiala, Iisuse, dintre noi,
nu ne lăsa pe cuget noroiul învoielii,
nici învoiala, Doamne, cu-al veacului noroi,

Ci-ntoarce-ne, Iisuse, în umbletul Luminii
și umbletul Luminii întoarce-ni-l mereu,
iubirea să ne poarte pe căile grădinii
prin care împreună umblam cu Dumnezeu.

Ferește-l pe satana de calea noastră-ntruna
și calea noastră-ntruna ferește-ne-o de el,
din felul nostru n-aibă nimic el totdeauna
și noi întotdeauna nimic din al lui fel,

Ci ține-ne în totul în Duhul Tău, Iisuse,
și Duhul Tău Îl ține în totul între noi,
– apoi să se sfârșească viața
sau să nu se,
vom fi pe veșnicie nedespărțiți apoi!…

de Traian Dorz

1 Comment

  • avaelias 17 mai 2012

    O, scoate-ne, Iisuse

    Cutremuratoare si actuala poezie ce trebuie sa ne faca sa meditam la modul in care noi trebuie “sa ne ferim si de ce ni se pare rau” de asa maniera incat sa nu dam prilej ca fratii sa ne banuiasca de ceva rau, fie premeditat,involuntar sau inconstient ca sa nu zic ,niciodata interesat. Cu cata grija trebuie sa ne purtam cu ceilalti in acest “veac al banuielii” care astazi mai mult ca niciodata da loc banuielii sa patrunda intre noi,mai ales atunci cand banuielile sunt alimentate de un anumit “fel” de comportament ce nu seamana sau nu se identifica cu felul cosacrat al Fratietatii “fel” care se transforma intr-o atitudine oculta atitudine de grup,ce nu permite decat “unor alesi” sa ia decizii si sa hotarasca peste capul fratilor. Bnuiala este alimentata uneori de C.V-ul “unora” care se tot infiltreaza de asa maniera ca observi fara prea mare efort cum “lasa pe cuget noroiul invoielii” iar “noroiul veacului” manjeste pe tot mai multi prin insasi invoiala cu cei ce sunt ne-ostasi si ne-Nascuti din Nou sau ne-crescuti duhovniceste,fapt care face sa constatam ca Duhul este rareori intre noi,oricat ne-am zbate fiindca am lasat si lasam loc banuielii.

Lasă un răspuns