O, soare care-ţi dai lumina
spre toţi atât de minunat,
cum ai să-nvinuieşti odată
pe-acel ce nu te-a meritat!
Tu, suflet fără rugăciune,
nepăsător şi surd mereu,
când toate-au să te-nvinuiască,
ce-ai să-I răspunzi, ce-ai să-I răspunzi,
ce-ai să-I răspunzi lui Dumnezeu?
O, dulci izvoare-mbelşugate
ce stâmpăraţi pe-orice-nsetat,
cum o să-nvinuiţi odată
pe cel ce, bând, nu s-a-nchinat!
O, pâine ce te dărui hrană
cu-ndestulare tuturor,
cum ai să-nvinuieşti odată
pe cel nerecunoscător!
O, Sânge Sfânt ce-ai curs pe Cruce
să-i speli pe toţi desăvârşit,
cum ai să-nvinuieşti odată
pe-acel ce te-a batjocorit!
O, legământ ceresc şi unic,
făcut să fii în veci păstrat,
cum ai să-nvinuieşti odată
pe-acela care te-a călcat!
O, sfânt prilej al mântuirii,
acum de-atâtea ori avut,
cum ai să-nvinuieşti odată
pe-acela ce te-a tot pierdut!
de Traian Dorz
