Mâine avem, la rând, Evanghelia cu slăbănogul. Cu acel slăbănog pe care l-au adus patru prieteni şi l-au coborât prin acoperişul casei în mijloc, în faţa lui Iisus.
Poate sunt şi aici suflete care au fost chemate şi aduse de prieteni în faţa lui Iisus. Sunt şi aici suflete şi trupuri bolnave. Dumnezeu poate să vindece şi boala trupului. Multe cazuri am văzut de acest fel. Dar Domnul mai întâi vindecă şi vrea să vindece boala sufletească. Şi, dacă s-a spus aici despre pocăinţă, este că acesta este remediul şi acesta este leacul tămăduitor al bolilor sufleteşti. Orice om poartă în el sămânţa unei boli şi sămânţa aceasta este sămânţa morţii. Nu există aici nici unul dintre noi care să n-avem în noi sămânţa morţii. La unii s-a dezvoltat şi se dezvoltă mai repede şi se sfârşeşte viaţa mai curând. La alţii se va dezvolta mai încet şi va ajunge mai târziu… Nu interesează timpul (…), ci cum se duce în viaţa veşnică. Hristos singurul poate vindeca stările noastre. Dar El vrea mai întâi să vindece starea sufletească, să vindece întâi boala noastră sufletească. Şi boala aceasta este păcatul. Şi fiecare dintre noi avem păcat. Spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Dacă zicem că n-avem păcat, minţim şi adevărul nu este în noi”. Numai că unii au păcatele iertate, pentru că s-au întors la Dumnezeu, s-au hotărât pentru El, au trecut prin naşterea din nou, adică prin Taina Pocăinţei, şi acum trăiesc o viaţă nouă. Iar alţii, care nu s-au hotărât pentru Domnul, care n-au trecut prin naşterea din nou, au încă păcatele asupra lor. Şi păcatul acesta este aducător de moarte, pentru că este scris: „…păcatul este aducător de moarte”. Oricine trăieşte în păcat este un mort, este un condamnat la moarte veşnică. Nu numai la moartea trupească: la moartea sufletească, cea care este de o mie de ori mai mult.
De aceea nu putem încheia acest cuvânt fără o scurtă chemare, fără un apel sufletesc la toţi cei care au ascultat şi vor mai asculta acest cuvânt. Dacă este cineva care n-a trecut prin Taina Pocăinţei, care nu s-a hotărât pentru Domnul, care nu s-a născut din nou şi care n-a căpătat acel om nou care este moştenitorul vieţii veşnice, are ocazie acum să facă acest lucru. Se vorbeşte… şi toată lumea, şi oricine doreşte „omul cel nou”. Dar omul cel nou nu-l face decât Hristos, pentru că El înnoieşte inima omului şi mintea omului, adică centrul simţirii şi centrul gândirii. Şi când un om se schimbă în felul lui de a gândi şi de a simţi, acesta este omul cel nou, pe care Hristos Îl naşte pentru viaţa veşnică. Acest om nou capătă un nume nou, capătă nişte ochi noi, un fel nou de-a gândi, de-a vorbi şi de-a umbla. Acesta este acest fel pe care îl vedem. Toţi aceştia care sărbătoresc în felul acesta nou nunţile lor, botezurile lor, înmormântările sau privegherile, sau aniversările lor au trecut prin această naştere din nou, prin această Taină a Pocăinţei, care este una singură. Taina Pocăinţei nu-s mai multe şi nu se săvârşesc de mai multe ori. Taina Pocăinţei este una şi pentru totdeauna, cum una este Taina naşterii, Botezului, cum este Taina Cununiei sau Taina Preoţiei şi aşa mai departe. Una singură pentru totdeauna este convertirea, naşterea din nou, întoarcerea noastră la Dumnezeu. Prin această naştere din nou, noi căpătăm fiinţa cea nouă care va moşteni Împărăţia cerească. Degeaba ne-am născut noi pe pământ şi avem toate darurile în viaţa aceasta, dacă n-o avem pe cealaltă. În momentul când am încetat viaţa aceasta, am încetat pentru totdeauna şi cu relaţia cu Dumnezeu şi cu mântuirea sufletului. Dar dacă ne-am născut din nou, noi avem viaţa veşnică.
Facem un apel la toţi acei care, din cuvântul auzit, au înţeles că aceasta este o taină şi este o condiţie absolut necesară oricărui om, dacă vrea să fie mântuit. Facem o chemare: dacă este cineva care a fost străpuns de Cuvântul lui Dumnezeu, care a înţeles acest cuvânt şi această absolută necesitate – şi dacă vrea să se hotărască pentru Dumnezeu –, are acum un moment fericit şi binecuvântat. Şi-L rugăm pe Domnul să-i binecuvânteze pe toţi acei care, ascultând Cuvântul lui Dumnezeu, simt în inimă îndemnul acesta. Dacă este cineva care vrea să se hotărască pentru Dumnezeu şi vrea să se predea şi să înceapă o viaţă nouă cu Domnul, care este naşterea din nou, în clipa aceasta îl rugăm să se ridice în picioare şi să spună. Noi ne vom ruga împreună pentru ei; şi după aceea fiecare, după puterile sale, în câteva cuvinte, va spune în mijlocul tuturor fraţilor că el a hotărât să se predea Domnului, să-nceapă o viaţă nouă, să se nască din nou, ca să capete cetăţenia cerească şi apoi să trăiască o viaţă după voia lui Dumnezeu, urmărind ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
Dacă este cineva, noi ne vom ridica împreună, vom mulţumi lui Dumnezeu, vom însemna acest moment printr-o rugăciune de mulţumire – scurtă. Cei care vor să se hotărască vor spune acest lucru; iar după aceasta…
Sunt mai mulţi… Rămâneţi acolo! Dar pe rând, în scurte cuvinte, după rugăciunea aceasta, fiecare să spună Domnului: „Vreau să mă hotărăsc pentru Tine, primeşte-mă în slujba Ta, scrie-mă în cartea Ta şi ajută-mă să duc o viaţă nouă până la venirea Ta, ca să pot fi vrednic de Împărăţia Ta”. Câteva cuvinte.
126. TAINA POCĂINŢEI: NAŞTEREA DIN NOU
Vorbirea şi rugăciunea fratelui Traian Dorz la nunta de la Cluj – 20-21 iulie 1984
Sâmbătă, 20 iulie 1984
Strângeţi fărâmiturile – vol 2 / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010
