Cântarea lui Isaia – Isaia 5, 1
Într-adevăr, cât este de mănoasă câmpia Evangheliei, în care a fost sădită Biserica lui Hristos!
Peste câmpia aceasta a curs cel mai scump Sânge, Sângele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Mielul Lui cel fără de cusur şi fără de prihană (I Petru 1, 19).
Peste această câmpie se revarsă neîncetat ploaia darului şi harului sfânt (I Cor. 12, 1-11).
Peste această câmpie s-au revărsat neîncetat şi se revarsă încă lacrimile, rugăciunile, mărturisirile, jertfele şi binefacerile celor mai aleşi fii ai lui Dumnezeu… Ale lor, ale celor de care lumea nu este vrednică (Evrei 11, 38).
În această câmpie mănoasă şi grasă este aşezată via Domnului, Biserica Sa.
Cât de minunate roade ar trebui să-I aducă Domnului via aceasta a Sa, pe care El a sădit-o cu atâta bunătate şi pe care o îngrijeşte cu atâta iubire!
Ce viţe drepte, ce mlădiţe roditoare, ce frunze sănătoase şi ce struguri dulci ar trebui să vadă cu bucurie ochii stăpânului oriunde ar privi şi oriunde ar vrea să se oprească El în via aceasta!
Dar ce tristă este cântarea Celui Preaiubit despre via Sa!
Cu ce jalnice roade L-a răsplătit ea pe El după toată munca şi după toată jertfa Lui! După toată dragostea şi aşteptarea Lui răbdătoare şi îndreptăţită!
Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu I-am făcut? zice cu durere Cel Nerăsplătit.
Şi cu ce dreaptă pedeapsă o ameninţă apoi cuvântul lui Dumnezeu! O, dacă ar înţelege aceasta toţi acei cărora le sună acest cuvânt ameninţător!
Preabun Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, Te rugăm, nu Te mânia nespus de mult pe via Ta nerecunoscătoare, ci mai îndură-Te cu bunătate încă de ea.
Mila Ta s-o mai îngăduie şi dragostea Ta s-o mai îngrijească.
Harul Tău să se reverse altoind tot mai multe mlădiţe la butucul Viţei… şi roadele celor buni să Te îndestuleze pentru toată nerecunoştinţa celorlalţi. Amin.
Hristos – Pâinea noastră zilnică / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2001
