Oamenii liberi sunt oamenii care îşi au şi îşi descoperă rădăcinile în cer (Părintele Arsenie Boca) şi în pământul cel bun al Evangheliei din pilda Semănătorului rostită de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Oamenii liberi sunt cei care merg neabătut pe Calea lui Hristos şi împreună cu Hristos, pe drumul spre Emaus al veşniciei, drum care începe cu convertirea de la poarta Damascului; oamenii liberi sunt cei care cunosc, trăiesc şi mărturisesc Adevărul lui Hristos, Care îi face liberi (Ioan 8, 32); oamenii liberi sunt cei care îşi trăiesc viaţa în Viaţa lui Hristos, care este temelia vieţii veşnice.

Oamenii traşi de căpăstru sunt oamenii „teleghidaţi” de către diavoli „la toate nebuniile” (cf. pictura Părintelui Arsenie Boca de la Drăgănescu). Oamenii traşi de căpăstru sunt oamenii care se lasă atraşi prin ispite în noroiul păcatelor, în mlaştina patimilor, în nămolul viciilor şi în nisipurile mişcătoare ale fărădelegilor.

Oamenii legaţi cu lanţuri la mâini şi la picioare sunt oamenii împătimiţi, oamenii dependenţi de cele rele, oamenii înrobiţi de diavolul, care îi fac voile lui, oamenii care trăiesc în bezna necredinţei şi în întunericul necunoştinţei de Dumnezeu, oameni care nu fac nici un pas spre Dumnezeu şi pe calea lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale, oameni împietriţi şi pietrificaţi, robi ai diavolului şi întemniţaţi ai iadului, mai înainte de a ajunge acolo, precum tâlharul nepocăit, răstignit de-a stânga Domnului Hristos. Oamenii legaţi cu lanţuri la mâini şi la picioare sunt asemenea nenorocitului legat „în lanţuri şi obezi” din ţinutul Gadarenilor, mai înainte de a fi videcat şi izbăvit de către Mântuitorul Hristos de legiunea de demoni care îl chinuia prin locuri pustii şi prin morminte (Marcu 5, 4-5; Luca 8, 29). Lanţurile la mâini înseamnă neîmplinirea şi nelucrarea faptelor bune, iar lanţurile la picioare însemnează împiedicarea şi neumblarea pe calea mântuirii şi a împlinirii legilor şi poruncilor lui Dumnezeu.

Dreptul Abel a fost un om liber, dar Cain, fratele său, a fost tras prin căpăstrul invidiei înspre crimă, iar prin nepocăinţă a ajuns în lanţuri şi obezi. Enoh a fost cu desăvârşire liber prin umblarea sa cu Dumnezeu, rămânând astfel pildă peste veacuri, pentru toţi muritorii de pe pământ. Moise, slujitorul lui Dumnezeu, a fost un om liber, dar faraon, legat în lanţurile păgânătăţii, idolatriei şi împietririi, a fost tras de căpăstru de către diavolul şi înecat în adâncul Mării Roşii. Core, Datan şi Aviron erau legaţi în lanţurile cârtirii şi în obezile răzvrătirii, fapt pentru care s-a despicat pământul şi i-a înghiţit de vii. Acan a fost tras de căpăstru în Ierihon, ascunzând şi furând drugul de aur, fapt pentru care, descoperit fiind, a sfârşit ucis cu pietre. Saul a fost tras de căpăstru, ieşind de sub ascultarea lui Samuel şi intrând sub ascultarea de diavolul. David a fost tras de căpăstru, căzând în păcat cu Batşeba şi punând la cale uciderea soţului acesteia, Urie Heteul, până când lacrimile pocăinţei i-au deschis ochii, în urma mustrării prorocului Natan. Abesalom a fost tras de căpăstru spre răzvrătirea faţă de tatăl său David, căpăstru care l-a atârnat de părul vâlvoi în crengile stejarului, sfârşind străpuns de săgeţi. Ahab şi Izabela s-au tăvălit în lanţurile păgânătăţii şi ale idolatriei, care n-au putut fi rupte nici de cuvântul ca un ciocan de foc al Sfântului proroc Ilie Tesviteanul, pregătindu-şi amândoi un sfârşit cumplit. Ghehazi, slujitor şi ucenic al Sfântului proroc Elisei, a fost tras de căpăstru în patima lăcomiei şi iubirii de argint, cerând foloase necuvenite, în ascuns, de la Neeman Sirianul, fiind pedepsit cu lepra acestuia. În lanţuri a ajuns vreme de şapte ani şi împăratul Nabucodonosor al Babilonului, până când, ridicându-şi ochii spre cer, i-a venit mintea la loc (cf. Daniel 4, 31).

Căpăstrul care l-a tras pe Iuda Iscarioteanul înspre iubirea de arginţi s-a transformat în funie de spânzurat, după cum lanţurile fărădelegilor lui Irod, din Faptele Apostolilor, s-au prefăcut în viermi care l-au mâncat de viu (cf. Faptele Apostolilor 12, 23). Căpăstrul păcatelor şi lanţurile patimilor şi fărădelegilor nu pot fi destrămate, rupte şi sparte decât prin actul şi Taina sfântă a Pocăinţei, care îl face pe om, din rob al păcatului, din nou liber în Hristos, aşa cum s-a întâmplat cu tâlharul pocăit, care a făcut mărturisire publică în biserica mănăstirii condusă de un mare duhovnic, precum citim în Scara Sfântului Ioan Sinaitul (IV, 14-15; Filocalia rom., ed. 1980, pg. 83-85).

Pe oamenii traşi de căpăstru îi eliberează jugul lui Hristos, iar pe oamenii cu lanţuri la mâini şi la picioare îi eliberează crucea lui Hristos (cf. Matei 11, 29; 16, 24). Oamenilor liberi în Hristos le cresc aripi nevăzute, precum serafimilor celor cu câte şase aripi şi precum Sfântului Ioan Botezătorul, în iconografia ortodoxă.

(Hăţăgel, 4 decembrie 2020, Ziua înmormântării Părintelui nostru Arsenie Boca) 

† Daniil, Episcop al Daciei Felix