Mă doare inima când văd atâţia »creştini«, înzestrați de la Dumnezeu cu minte, sănătate şi putere, dar cari, cu toate acestea, duc o viaţă fără nici un căpătâi şi ajung dintr-o pacoste în alta, neînfăptuind mai nimic de seamă, în cursul vieții lor.
Şi aceasta nu, pentru că le-ar lipsi hărnicia. Nu! Ei sunt oameni muncitori, uneori foarte muncitori, dar nu muncesc regulat pentru că n-au un scop mai înalt sau o țintă superioară în viață, în slujba căreia să-şi pună toate puterile lor sufleteşti şi trupeşti. N-au o conştiinţă trează care să hotărască simțăminte curate. Un atare om este asemenea unui automobil, desăvârşit din orice lature l-ai privi, dar cu şoferul (conducătorul) vecinic beat. Abia îl scoţi dintr-un şanţ, ca nu mult după aceia să se rostogolească în altul.
Aşa şi trupul omenesc, poate fi desăvârşit, ca o maşină nouă, dacă nu are conducătorul cel bun, sufletul sănătos, treaz, cu ochii spre ținta cea mare şi înaltă a vieții, nimănui foloseşte şi spre nici un bine nu răsbeşte.
Singura scăpare pentru toți este Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos. Numai Fiul lui Dumnezeu poate statornici ordine şi armonie între tot ceea ce face omul. El singur îl poate duce la tinta vieții sale, care trebuie să fie: mântuirea sufletului.
Treziţi-vă deci conştiinţa îmbătată de alcoolul necredinții şi al întinării şi primeniți-vă sufletul, primind în inimile voastre pe Domnul și veți vedea, cu plăcere, ce roade multe şi bune veți culege pe urma străduielilor voastre şi cât de drept va fi drumul vieții voastre de aci înainte!
» Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea; ci ca să se mântuiască lumea prin El « (Ev. Ioan III, 17).
Pr. Iosif Trifa în foaia ,,Oastea Domnului” – supliment la foaia ,,Lumina Satelor” – anul 1, nr. 42, 1930
