Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home „Oameni” și „copaci”

„Oameni” și „copaci”

„Oameni” și „copaci”

Au adus la El [la Iisus] un orb şi L-au rugat să se atingă de el. Şi luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat şi, scuipând în ochii lui şi punându-Şi mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva. Şi el, ridicându-şi ochii, a zis: zăresc oamenii; îi văd ca pe nişte copaci umblând. După aceea a pus iarăşi mâinile pe ochii lui şi el a văzut bine şi s-a îndreptat, căci vedea toate lămurit” (Marcu 8, 22-26).

Este surprinzător faptul că în această situaţie vindecarea se face treptat. Evanghelistul Marcu ne spune că, în prima fază a vindecării, orbul avea o vedere deformată, văzându-i pe oameni ca pe nişte copaci. Abia după a doua punere a mâinilor lui Iisus pe ochii săi, vede „toate lămurit”. Acest lucru nu se întâmplă din pricina neputinţei Mântuitorului de a-l vindeca dintr-o dată pe cel orb, ci această vindecare treptată este un model simbolic ce ne trimite în mod profetic la lipsa de curăţie deplină a celor care în viitor se vor apropia de Iisus. Din ascetica ortodoxă şi din experienţele sfinţilor ştim că nimeni nu ajunge la iluminare mai înainte de curăţirea de patimi, iar la eliberarea de patimi se ajunge treptat, prin luptă stăruitoare şi ajutor de Sus; nu doar într-un moment, ci într-o anumită perioadă de timp. Chiar şi ucenicii Domnului s-au luminat treptat, nu dintr-o dată.

Din pricina lipsei de curăţire deplină, unii oameni care se ating de Iisus se vindecă, dar nu deplin, de aceea ei văd adevărurile deformate. În această categorie intră toţi cei care cred în Biserică, cred în preoţie, cred în Sfintele Taine, se roagă, dar când încep să vorbească, vorbesc despre „oameni” ca despre nişte „copaci”. De pildă: a venit la Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov un călugăr care, în rugăciunile sale libere, spunea că simte o flacără dumnezeiască în piept şi totodată primeşte valuri de inspiraţie cerească.

Sfânt şi gata! Sfântul Ignatie, bazat pe predania ortodoxă şi luminat de Dumnezeu, i-a dovedit, în urma unei lungi discuţii, că aşa-numita flacără dumnezeiască nu era altceva decât aprinderea sângelui, iar aşa-numitele valuri de inspiraţie nu erau decât roade seci ale închipuirii şi imaginaţiei. În final, Sfântul îl îndeamnă pe călugărul derutat ca în timpul rugăciunii să-şi închidă mintea în cuvintele rugăciunilor pe care ni le îmbie Biserica.

Ca să ajungi la o vedere duhovnicească desăvârşită şi clară, e necesar să împlineşti poruncile dumnezeieşti la măsură desăvârşită, dumnezeiască, deplină. Dacă nu „ieşi din sat” desăvârşit, nici vederea pe care o dobândeşti nu poate să fie desăvârşită. Unii sunt chemaţi să fie ochii Bisericii. Despre aceştia Sfântul Siluan Atonitul zice: „Nici păstorii Bisericii, nici monahii nu trebuie să se ocupe de treburi lumeşti, ci să urmeze pilda Maicii Domnului, care, în templu, în Sfânta Sfintelor, cugeta ziua şi noaptea la legea Domnului şi stăruia în rugăciune pentru norod” (Sf. Siluan Atonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Deisis, 2001, p. 189). Sfântul Marcu Ascetul zice: „Când mintea iese din grijile cele trupeşti vede, în măsura în care iese, lucrăturile vrăjmaşilor” (Despre legea duhovnicească, cap. 167). Aşadar, dacă alerg toată ziua după cele pământeşti, fiind împresurat de griji, nu pot avea pretenţia că „văd toate lămurit”.

Deosebirea de aici nu este dintre preoţi şi mireni, ci între cei ce se află pe diferite trepte duhovniceşti.

Din istoria Bisericii ştim că, în vremuri de confuzie, Dumnezeu a ales câte un om, l-a luat de mână, „l-a scos din sat”, l-a eliberat de orice grijă lumească, i-a dat ca program de zi şi de noapte rugăciunea, înfrânarea şi cugetarea la Scrierile duhovniceşti şi, după ce l-a făcut înger în trup, l-a pus să fie ochi al Bisericii. Sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie Palama, Paisie Aghioritul, Ignatie Briancianinov şi mulţi alţii sunt exemple mult-grăitoare. În sânul poporului nostru, Părintele Iosif Trifa a fost şi el unul „scos afară din sat”, eliberat de grijile lumeşti pentru o aleasă misiune duhovnicească. Chiar dacă nu am ajuns la măsura lor dumnezeiască, putem să fim bine orientaţi dacă, eliberaţi de complexul vederii şi al cunoaşterii, cu smerenie şi credincioşie păşim pe urmele acestor sfinţi. Dacă nu împlinim nici această minimă condiţie, putem să umplem toate drumurile cu vorba: „orb am fost şi acum văd”, că nu ne crede nimeni.

Preot Petru RONCEA

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!