Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home “Oameni şi Istorii”, fr. Ioan Gherghel – „Scos din groapa pieirii…”

“Oameni şi Istorii”, fr. Ioan Gherghel – „Scos din groapa pieirii…”

“Oameni şi Istorii”, fr. Ioan Gherghel – „Scos din groapa pieirii…”

Mă numesc Gherghel Ioan. M-am născut în anul 1942, în noiembrie, ziua 3 în satul Ciocotiş. Acolo şi locuiesc.

Copilăria a fost destul de ciudată pentru că era în vremurile de după război. Mergeam la şcoală desculţ şi bruma. Când am ajuns mai mare am avut un accident, m-a împroşcat un cal şi am fost ameţit. O zi nu am ştiut nimic de mine. Dumnezeu m-a scos şi de acolo. Când eram copil, cam de şase ani, mergeam [la adunare] cu o bătrână care stătea lângă noi, ne era rudenie. Toţi copiii de pe stradă îi spuneam „mătuşa”. Ne ducea la adunare. Ea era din Oastea Domnului. Mergând de mai multe ori, am prins dragoste şi am continuat şi după aceea, şi după ce a murit „mătuşa.” Am mers la adunare până am ajuns la o vârstă mai mare, la vre-o douăzeci de ani. Apoi am început să merg mai rar. După aceea, m-am dus la lucru. Nu am prea fost acasă. A venit timpul, m-am căsătorit. S-au ivit probleme în viaţă şi nu am mai mers la adunare. Poate am fost, aşa, oarecând, o dată într-un an, puţin. Şi a trecut aşa timpul până când a venit o vreme când Domnul m-a cercetat. Asta a fost prin ’86 şi în iarna aceea nu aveam linişte. Trebuia să fac ceva. Simţeam că nu sunt bine cum sunt. Mă gândeam câte binecuvântări mi-a dat Dumnezeu. Trecusem prin greutăţi. Am avut două accidente mari: o dată am fost sub tractor şi o dată lemnele au spart tractorul şi eu am rămas între lemne. În timpul acesta, după ce au trecut [încercările] mi-am adus aminte de toate şi  mă mustra conştiinţa: „Am început bine. De ce stau aşa nepăsător?” Mi-am adus aminte câtă bucurie aveam cu fraţii de la Oastea Domnului. M-aş fi dus, dar mi-a fost ruşine. Nu fusesem de mult timp. M-am interesat, ştiam unde e adunarea acolo în sat şi într-o seară am aşteptat fraţii cu gândul să merg cu ei. Am aşteptat, n-au venit. Era aşa de frig. M-am dus acasă. Săptămâna următoare, iar am ieşit în drum să-i aştept şi de data asta au venit şi m-am dus cu ei şi am rămas din acea zi, neclintit. Legământul l-am pus abia după un an. Eu am mers în februarie la adunare şi la Anul Nou am pus legământul, în noaptea de Revelion. Şi de atunci am rămas fidel pentru că am aflat o dragoste de Dumnezeu şi o dragoste frăţească. M-am alipit puternic şi am rămas acolo. Sunt şi astăzi, acolo. După ce m-am întors la Dumnezeu s-au schimbat în viaţa mea extraordinar de multe lucruri. Aveam probleme şi în familie apoi am avut o linişte cu totul deosebită pentru că simţeam prezenţa lui Dumnezeu. Era cu mine. Lucram atuncea. Oriunde am lucrat am fost bine văzut de toţi conducătorii de la întreprindere, mai bine ca toţi ceilalţi. Asta era o binecuvântare de la Dumnezeu. Am simţit asta, că El mă binecuvântează. Eu nu le dam băutură, nu le dădeam nimic, dar ei mă iubeau mai mult decât pe ceilalţi. Dumnezeu m-a scos din groapă, la viaţă. Puteam fi mort de multe ori, dar El M-a scos. Asta era o mare minune pe care a făcut-o Dumnezeu cu mine. M-a cercetat noaptea, prin vis, că trebuie să mă întorc la El. Şi aşa m-am întors la Dumnezeu.

Dragostea lui Dumnezeu s-a arătat aşa de mare faţă de mine, cum am spus, pentru că El mi-a adus atâtea binecuvântări. Mi-a adus liniştea sufletească. Acesta a fost cel mai mare lucru. Mi-a pus în mine bucuria mântuirii. Asta a fost, cred eu, cea mai mare dintre toate. Până atunci nu am ştiut ce valoare are mântuirea, dar după aceea am simţit bucuria mântuirii şi o simt şi astăzi.

I-aş îndemna pe tineri şi îi îndemn de câte ori am ocazia să stau de vorbă cu tineri, oriunde în întâlniri, să se întoarcă la Dumnezeu, din tinereţe. Dacă nu, vor regreta. Eu regret extraordinar de mult că atunci când eram copil n-am rămas credincios cum ar fi trebuit. De aceea îi îndemn. Altfel, nu puteţi fi binecuvântaţi de Dumnezeu. Nu aveţi cum să duceţi o viaţă fericită fără binecuvântarea lui Dumnezeu. Îi îndemn totdeauna pe toţi tineri şi pe alţi oameni, nu numai pe tineri să se întoarcă la Dumnezeu pentru că aici e bucuria.

fr. Cristi Sauca

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!