– Spuneţi-ne despre esenţa sufletului, despre modalitatea în care sufletul moşteneşte păcatele părinţilor. Botezul, care şterge păcatul originar, nu şterge şi păcatele moştenite de la părinţi, aceste tare ereditare? Cum de totuşi copiii continuă să păstreze aceste păcate?
– Dragă, e o chestiune care rămâne o taină, nu e elucidată. Într-adevăr, te poţi întreba cum cineva care-i curăţit de păcate este totuşi transmiţător de păcate.
Ceea ce ştim noi este doar atât, că lucrurile pot fi urmărite într-un fel, adică nu în latura păcatului, ci în latura nedesăvârşirii, în latura neputinţei.
Oamenii moştenesc ceva din înaintaşii lor, şi bine, şi rău. Aşa cum moştenesc figura părinţilor sau a bunicilor, tot aşa moştenesc şi configuraţia sufletească a lor.
Cum anume se explică lucrul acesta, nu ştim, nu putem spune; ştim doar că e o realitate de necontestat faptul că se moşteneşte.
De ce se mai moşteneşte, când n-ar trebui să se mai moştenească, acestea sunt lucruri care ne depăşesc. Nu ne-au fost descoperite şi nu le putem descoperi nici noi.
“Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor”
– Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei