Pogorârea Duhului Sfânt prilejuieşte şi anul acesta împlinirea bucuriei ostaşilor Domnului de a poposi la Sibiu în adunare „de Sărbătoare”, întâlnire ce se va desfăşura cu binecuvântarea Înaltpreasfinţiei Sale, Dr. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului. Adunarea de Tineret, intrată deja în tradiţia marilor adunări ce se desfăşoară la Sibiu, are ca temă „Munca şi lenea duhovnicească”
Bibliografie: „Munca și lenea” – autor: Preot Iosif Trifa, Editura Oastea Domnului, Sibiu. Cartea cuprinde meditaţii şi învăţături despre munca şi lenea duhovnicească dar şi despre munca şi lenea trupească. Cartea a fost tipărită pentru prima dată în anul 1936 în 10.000 exemplare.
Fraţi ostaşi, cu toţii mâna pe „plug”, pe „sapă”,pe „seceră”!
— Acestea sunt „statutele” şi „regulamentele” noastre.
Am arătat pe larg ce ispită şi pierzare este lenea cea duhovnicească.
Şi cum îşi pierde mântuirea leneşul cel duhovnicesc.
Un creştin adevărat este un lucrător harnic, un plugar harnic.
Un creştin adevărat este veşnic cu mâna pe ,,plug”, pe „sapă”, pe „seceră”.
El lucrează neâncetat în ogorul mântuirii lui şi al altora.
Aşa este şi aşa trebuie să fie şi Oastea Domnului.
S-a vorbit mult şi în multe feluri despre Oastea Domnului.
Eu zic că Oastea este mai ales o rupere cu lenea, cu somnul, cu trândăvia cea duhovnicească.
Am rupt-o cu ,,somnul”, cu „lenea” şi ne-am apucat de lucru.
Am pus mâna pe „plug”.
Eu, ca preot tânăr la ţară, de câte ori citeam în Biblie, găseam un loc la Isaia care parcă îmi trăgea o palmă şi mă ruşina.
„Toţi păstorii lui Izrael sunt orbi, fără pricepere… aiurează, stau tolăniţi şi le place să doarmă” (Isaia 56,10—11).
Cuvântul lui Dumnezeu parcă mă târa şi pe mine în faţa acestei judecăţi.
Eram şi eu un păstor prea leneş.
Şi atunci m-am ridicat şi mi-am zis: Doamne, eu nu mai pot suferi această mustrare!… ajută-mă să mă trezesc şi să intru cu adevărat în lucrul Tău.
Şi am pus mâna pe plugul Evangheliei.
Şi am început să strig şi pe alţii: Ce staţi fără de lucru aici?” (Matei 20,6). Intraţi în ogorul Domnului…
Să lăsăm lenea şi somnul.., să ne punem pe lucru…
Şi astfel s-a format Oastea Domnului, ca o trezire la lucru.
Preoţi şi mireni ne-am trezit din toate părţile şi am pus mâna pe „plug”, pe „sapă”, pe lucru…
Au început să scârţâie „plugurile” şi s-a pornit o mare plugărie duhovnicească pe întinsul acestei ţări.
Departe de mine gândul de a mă lăuda, căci numai acela se poate lăuda pe care îl laudă Domnul (2 Corint. 10,18).
Sunt un om slab şi nevoiaş. Şi trupeşte şi sufleteşte.
N-am chemat pe nimeni să păşească pe urmele mele, cum zicea apostolul Pavel.
Ci pe toţi i-am chemat să păşească pe urmele Domnului, spre Golgota.
Dar dacă am avut ceva cu care am putut da pildă fraţilor mei, acest ceva a fost hărnicia, a fost răbdarea, silinţa şi stăruinţa de a sta mereu la lucru, în cercetarea şi tâlcuirea Scripturilor, în scrierea de cărţi şi foi, pentru trezirea religioasă a poporului.
Oastea s-a înfiripat prin nopţi de veghe, de muncă, de rugăciune, de neâncetate frământări pentru a ara mai adânc.
Domnul ştie mai bine ca oricine această muncă şi jertfă şi El nu va lăsa să fie batjocorită.
Şi nu-mi pare rău că am fost harnic şi m-am jertfit în ogorul Domnului.
Căci pilda mea a prins.
Oastea a crescut şi s-a format în duh de muncă, de hărnicie şi de jertfă…
Toţi ostaşii sunt nişte harnici „plugari” şi „sămănători” în ogorul Domnului.
Pe tot locul îi vezi cu mâna pe „plug”, pe „sapă”, pe „seceră”…
Nici o altă mişcare religioasă din ţara asta n-a pus pe drumuri atâţia devotaţi vestitori şi lucrători ai Domnului.
Niciodată n-a avut ţara asta atâţia harnici plugari şi săpători în poporul de jos, în poporul laicilor.
E o bucurie nespus de dulce să vezi oameni din popor cutreierând satele şi oraşele, desţelenind ogoare sufleteşti cu Cuvântul lui Dumnezeu…
Fraţii mei!
Să ne păstrăm harnici, lucrul şi jertfa pentru cauza Domnului.
Să fim nişte harnici lucrători în via Lui.
Să fim nişte harnici servitori ai Lui.
Domnul Iisus a fost şi o pildă de lucru şi hărnicie: ,,Tatăl Meu lucrează şi Eu lucrez” (Ioan 5,17).
Un creştin leneş este şi o defăimare pentru Domnul lui.
Închipuiţi-vă o ceată de servitori leneşi, somnoroşi, murdari.
Oricine îi va vedea, va zice îndată: „Trebuie că aşa e şi stăpânul lor… un leneş trebuie să fie şi stăpânul lor”…
O, dacă oamenii îl batjocoresc în atâtea feluri pe Iisus, Domnul lor, apoi ei îl batjocoresc şi prin lenea lor cea duhovnicească.
Ce defăimare pentru Domnul este să vezi lenea, somnul şi trândăvia tocmai acolo unde ar trebui să vezi munca şi jertfa.
Chiar şi asta este o sminteală pentru mulţi, şi „vai aceluia prin care vine sminteala”. ..
Mă uit duhovniceşte peste fronturile Oastei.
Şi văd în toate părţile „pluguri”, „sape”, „greble”, „coase”… văd în toate părţile munca, truda şi alergarea fraţilor ostaşi.
Astea-s statutele şi regulamentele Oastei.
Noi nu avem la Oaste statute şi regulamente speciale.
Avem însă, în schimb, „pluguri”, „sape”, „seceri”, „greble” etc. …
Şi cu acestea facem biruinţa.
Când Oastea va avea statute, dar nu va avea „unelte agricole” şi „plugari” — atunci ea şi-a sfârşit viaţa…
Mă uit peste fronturile Oastei.
Mă uit şi peste munca şi frământările mele.
Sunt 14 ani de când am căutat să dovedesc că mai sunt în ţara asta şi păstori care nu „dorm tolăniţi”.
Că mai sunt şi păstori care „s-au trezit”.
Şi totuşi… mă gândesc: uite, ce fu să păţesc cu „trezirea” mea.
După 14 ani de lucru mi se spune azi că sunt dat afară din Biserică.
Mă mângâi însă cu gândul că asta a fost soarta de totdeauna a celor care n-au „dormit”.
Fraţii mei! Nu uitaţi: Toţi cei care am pus mâna pe „plug” vom avea şi multe frământări şi necazuri.
Dar scris este că „cel ce a pus mâna pe plug nu se mai uită înapoi” (Luca 9,62)… ci numai înainte…
Părintele Iosif Trifa
din volumul „Munca şi Lenea”
