În ziua de 3 martie, anul 1888, s-a născut Părintele Iosif Trifa
În drum spre Sibiu, ea, pasărea măiastră, a făcut un popas la Vidra. Şi-a construit un cuibuşor acolo. Nădăjduia să-şi găsească liniştea. Dar n-a putut rămâne. Într-o singură vară i s-au răpit puii şi i s-a spart cuibul.
Cineva, El, Creatorul îşi trimise pasărea măiastră spre cuibul din care şi peste zeci de ani avea să se audă cântecul ei durut.
„…El cuibul de-acasă mi-l sparse-ntr-o vară.”
De-atunci an de an, venirea la Sibiu e o întoarcere acasă. Şi dacă venind acasă ne dau lacrimile, nu-l plângem pe el, pe Părintele nostru Iosif, ci plângem de bucuria întâlnirii şi plângem de durere când ne vedem cât de departe suntem de starea părinţilor noştri.
Acum, la Sibiu ne-am bucurat, pentru că alţii au plâns.
Nouă ni s-au numărat paşii, iar altora rugăciunile.
Va trebui să vină însă, pentru fiecare, clipa în care să se poată ruga şi să poată plânge spre bucuria altora.
„…plânsul unora e preţul bucuriei altora.”
Pentru că Oastea Domnului s-a născut şi trăieşte prin jertfă.
Şi tot jertfa o va duce spre biruinţa cea din urmă…
Să ne ajute Iisus cel Răstignit şi înviat să înţelegem aceste adevăruri.
Nelu Lazăr