Despre combaterea sectarismului se vorbeşte mult şi în multe feluri. Noi, cu Oastea Domnului, folosim în această combatere munca pozitivă: evanghelizarea.
Sectarismul nu este, în cele din urmă, decât o însetoşare religioasă după mai multă păşune duhovnicească. Când am dat sufletelor această păşune, ele nu mai pleacă să o caute în altă parte. Evanghelizarea este singura combatere cu succes a sectarismului.
Combaterea negativă: batjocurile, apelarea la jandarmi, violenţele, duc tocmai la rezultatul contrar (de aceea noi nu le folosim).
În combaterea sectarismului, noi, cu Oastea Domnului, folosim chemarea cea dulce a Mântuitorului şi păşunea cea sufletească. În felul acesta am atras în Oaste o mulţime de suflete care se pregăteau să plece în altă parte. Iată mai jos o pildă din cele multe ce ne vin:
«Scumpe Părinte,
Eu, subsemnatul, cât şi soţia mea, am fost până în prezent în secta numită baptistă, timp de 4 ani, şi aceasta nu pentru că aş fi fost în contra sfintei noastre Biserici Ortodoxe, ci din cauză că nu găseam o societate care să fie devotată Domnului.
Cu mare bucurie am aflat acum, prin cartea «Intraţi în Oastea Domnului», că există această societate de oameni pocăiţi ortodocşi şi de aceea venim cu rugămintea să ne primiţi şi pe noi, adică eu şi soţia mea, în Oastea Domnului Iisus. Noi promitem că vom fi credincioşi şi ne vom lupta să putem aduce şi alte suflete în Oastea Domnului».
Pentelei Cojocar şi soţia Domnica, Clocucica, nr.762, Cernăuţi
Istoria va spune ce a făcut Oastea Domnului în direcţiile acestea şi tot istoria nepărtinitoare şi mustrătoare va spune în câte locuri şi câţi au folosit această Oaste (şi acest fel) pentru „combaterea sectarismului“.
«Lumina Satelor» nr. 3, din 15 ian.1928
Traian Dorz, din “Istoria unei jertfe”, vol. I, pag 245
