Am avut în mijlocul nostru şi pe Înalt Prea Cuviosul Arh. Scriban, care, deşi cu inima îndurerată după înmormântarea surioarei P. C. Sale, Florica Scriban, a ţinut să se ospăteze duhovniceşte, precum aşa de frumos a spus, cu fraţii veniţi de departe.
Între alte cuvinte de mult preţ ce-a adresat adunării Î. P. C. Sa, reţinem următoarele: „Oastea n-a dat încă măsura frumuseţii întregi a acestei flori duhovniceşti răsărită în ogorul ortodoxiei. Ea abia şi-a deschis petalele. De la Oaste aşteptăm o puternică îndreptare a cugetelor spre Dumnezeu, nu mai credem în legi şi în oameni care au strâmbat căile Domnului. Ci credem în conştiinţa luminată de Domnul Hristos. Şi când Oastea va spori numărul cugetelor drepte în ţara aceasta – vom avea bucuria cea mare în nădejdea căreia trăim: Vrem o ţară nouă, cu suflet luminat de legea Domnului”.
din ”Ostaşul Domnului” nr. 11-12, 15 septembrie – 1 octombrie 1936, p. 16
