8. Acela pe care îl iubeşte Domnul îşi duce adesea viaţa numai în osteneli, în strâmtorări şi în lovituri fără număr.
În primejdii de moarte… în necazuri, în privegheri, în foame şi sete,
în posturi şi lipsuri, în frig şi în apărarea grijii altora (II Cor 11, 23-28).
Dar tocmai prin acestea se arată dragostea sa neobişnuită pe care o aşteaptă o laudă la fel de mare.
9. Câtă lipsă au toţi cei iubiţi ai Domnului de o putere şi de o răbdare neobişnuită,
de o dragoste şi o credinţă neobişnuită,
spre a putea trece biruitori prin toate luptele lor!
Şi spre a-şi împlini slujba atât de slăvită, dar atât de grea pe care o au ei pentru Hristos!
Dumnezeu le dă partea Sa,
dar oare noi le-o dăm pe-a noastră?
10. Sufletele mari, bătute de cele mai năprasnice vânturi, au cea mai mare nevoie de rugăciunea lor şi de a altora.
Au mai ales nevoie de rugăciunea stăruitoare şi fierbinte a celor mai apropiaţi de ei.
De a acelora cu care alcătuiesc o familie, o unitate şi o părtăşie frăţească în Domnul (I Cor 12, 27; Rom 12, 5).
11. Când vezi pe fratele tău că se îmbolnăveşte şi cade în vreo neputinţă,
sau în vreo ispită,
sau în vreo nenorocire, sau în vreun păcat,
atunci trimite îndată la Iisus, ca surorile lui Lazăr.
Trimite cele mai fierbinţi rugăciuni, cele mai curate lacrimi, cele mai stăruitoare chemări. El sigur va veni – şi va face minunea.
12. Adu la cunoştinţa Domnului totdeauna îngrijorările şi temerile tale, dorinţele şi durerea ta pentru fraţi (Flp 4, 6).
Trimite-I Domnului rugăciunile tale necurmate (I Tes 5, 7).
Trimite-I postul tău (Mt 17, 21).
Trimite-I milosteniile tale (Fapte 10, 4).
Trimite-I lacrimile mâhnirii tale (I Sam 1, 10)
– şi nu-L lăsa pe Domnul până ce Se va hotărî să vină!
13. Când acela pe care îl iubeşti deosebit ajunge să fie într-o stare rea, fă tot şi cheamă-L degrab pe Domnul în ajutor.
Dacă ai o credinţă puternică şi o rugăciune stăruitoare, fierbinte şi răbdătoare pentru el, Domnul te va asculta.
Afară numai de cazul când,
tocmai spre binele veşnic al tău sau al sufletului iubit,
Domnul Dumnezeu găseşte că e atunci mai bine altfel.
14. Suflete al meu, nu-i uita pe cei iubiţi ai Domnului care au parte de multe dureri pe pământ, spre a se arăta în ei şi prin ei slava lui Hristos!
Căci şi ei sunt oameni ca şi noi, iar multele lovituri pot să-i obosească şi să-i copleşească uneori şi pe ei.
Pot să-i facă uneori să se clatine, sau să tremure, sau să slăbească!
Pentru întărirea celor ce-i întăresc pe cei mulţi trebuie să ne rugăm cel mai mult.
va urma
Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”
1 Comment