Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home OCHIUL ŞI LAUDA DOMNULUI

OCHIUL ŞI LAUDA DOMNULUI

OCHIUL ŞI LAUDA DOMNULUI

1. Temeţi-vă mereu numai de Ochiul cel Veşnic al Domnului! Căci dacă vă temeţi cu adevărat de El, puteţi să nu vă mai temeţi niciodată de nici un ochi!
Nici de al Şarpelui.
Nici de al Morţii.
Nici de al Judecăţii.

2. A putea să-L binecuvântezi pe Domnul în orice vreme
şi a-L putea lăuda în orice loc
şi în orice stare
este dovada unei mari şi adevărate vieţi de credinţă.
Dovada unei adânci şi sănătoase cunoaşteri a Lui…

3. În mod obişnuit, oamenii numai în vremi neliniştite şi îndurerate îşi îndreaptă inima puternic spre Cer şi numai uneori îşi îndreaptă fierbinte gândul cu binecuvântare şi cu mulţumire spre Dumnezeu…
O, de câte necazuri ar fi scutiţi
şi de câte binecuvântări s-ar împărtăşi
– dacă ar face acest lucru întotdeauna!

4. Cuvântează şi tu bine despre Domnul nu numai când El îţi dă,
când te ajută
şi când te izbăveşte!
Atunci îşi mai aduc şi alţi oameni, câteodată şi grăbit, aminte că buzele lor trebuie să-L binecuvânteze pe Domnul.
Ci tu laudă-L pe Domnul şi-I mulţumeşte şi pentru toate celelalte.

5. A-L binecuvânta pe Domnul în orice vreme este cea mai fericită datorie a noastră,
fie vreme de necaz sau de bucurie,
fie de grea încercare sau de mare fericire,
fie de strâmtorare şi singurătate
ori fie de libertate şi de părtăşie.
Nu este un lucru uşor acesta
şi nu des se poate întâlni aceasta printre oameni,
– dar fericiţi cu adevărat sunt numai cei care pot face acest lucru!

6. În vremea de rugăciune şi de sărbătoare,
de biserică şi de meditaţie,
– poate Îl mai binecuvântăm unii pe Domnul
şi mai lăudăm câteodată Numele Lui…
Dar în vremea muncii,
în vremea ocupaţiilor,
în „cealaltă vreme a vieţii noastre”,
de peste zi şi de peste noapte,
– oare de câte ori gândul nostru cu faţa noastră se întorc binecuvântător spre Dumnezeu? Pentru câte binefaceri primim de la El!

7. Orice vreme în care binecuvântăm Numele Domnului este o vreme câştigată fericit pentru noi!
Cu cât sunt mai dese aceste izbucniri de mulţumire şi de laudă ale inimii noastre pentru Numele Lui,
cu atât mai multă lumină se va revărsa peste viaţa noastră în orice loc
şi peste cealaltă vreme a noastră,
şi peste celelalte ocupaţii ale noastre
– şi cu atât mai mult vom lumina şi noi în jurul nostru.

8. Ori de câte ori noi Îl binecuvântăm pe Dumnezeu, binecuvântarea aceasta se revarsă, întorcându-se înapoi, trimisă de la El mai grabnică şi mai mare asupra noastră.
Ori de câte ori gura noastră este ocupată cu laudele lui Dumnezeu, este ferită de ispita de a se lăuda pe sine
sau de a-i lăuda pe oameni.

9. Suflet preaiubit, oricât de ocupat ai fi tu cu treburile tale
sau cu necazurile tale,
sau cu plăcerile tale,
– nu-ţi ocupa vremea şi gura lăudând altceva.
Ci, trezindu-ţi mintea, laudă-L pe Domnul şi binecuvântează Numele Lui!
Aceasta va fi pentru tine odihnă şi mângâiere.

10. O, de câte ori auzim cu tristeţe, chiar pe unii mai credincioşi, vorbind atâta vreme despre orice
şi având gura plină de laude pentru câte toate ale lor: pentru copiii lor, pentru avutul lor, pentru talentele lor,
– dar aşa de rar se aud din gura lor laude şi binecuvântări pentru Dumnezeu!
De aceea viaţa lor n-are nici o putere şi cuvântul lor, nici un gust.

11. Ce bine ar fi dacă noi, mai mult decât să ne lă-udăm cu copiii noştri sau cu casele noastre,
sau cu hainele noastre şi cu izbânzile noastre,
ne-am lăuda cu Dumnezeul nostru
şi L-am binecuvânta pe El pentru toate acestea!

12. Într-adevăr, de multe ori
şi sub multe forme
vine nenorocirea peste omul credincios şi drept,
asupra omului care se sileşte să umble numai în neprihănire şi credincioşie
faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni;
– dar Dumnezeu nu lasă niciodată ca el să fie doborât şi zdrobit sub aceste nenorociri.

13. De multe ori este nedreptăţit un om bun
şi de multe ori trebuie să sufere el înjosiri,
prigoniri şi lovituri grele şi mari în viaţa lui,
printre oameni şi de la ei;
– dar bunătatea lui şi bunătatea lui Dumnezeu
îl răsplătesc totdeauna.

14. De multe ori vine asupra unui om nevinovat ne-norocirea din pricina legilor nedrepte,
a pârâtorilor şi a tiranilor nedrepţi,
a hrăpăreţilor lacomi pe pâinea lui,
pe casa lui,
pe libertatea lui,
pe puţinul lui cinstit şi drept;
– dar dreptatea lui şi dreptatea lui Dumnezeu îl despăgubesc totdeauna!

15. De multe ori vine nenorocirea, adusă de diavolul, prin accidente,
prin întâmplări rele
şi prin lovituri neaşteptate,
spre a-l doborî şi nimici pe nevinovatul lui Dumne-zeu,
din pricina credinţei şi a ascultării lui faţă de Hris-tos, pe Care satana Îl urăşte;
– dar nevinovăţia lui şi nevinovăţia lui Dumnezeu îl apără totdeauna.

16. De multe ori vine nenorocirea celui drept şi cu voia lui Dumnezeu,
ca încercare a credinţei lui,
ca şcoală a răbdării lui,
ca mijloc al desăvârşirii pentru el
sau ca prilej de mărturisire cu fapta şi cu răbdarea a voii lui Dumnezeu şi a căilor Lui,
în mijlocul celor aflaţi cu el în această nenorocire;
dar răbdarea lui şi răbdarea lui Dumnezeu îl izbăvesc totdeauna.

17. Sub orice formă ar veni nenorocirea celui drept, ea, până la urmă, va fi schimbată în bucurie.
Şi va fi o binecuvântare pentru el, dacă, în vremea ei, dreptul rămâne drept şi credinciosul, credincios.

18. Dacă sufletul ajuns în nenorocire va înţelege că încercarea aceasta vine de la Dumnezeu
sau cu îngăduinţa Lui
şi că ea are numai un scop binefăcător,
şi, crezând fără să se îndoiască de binecuvântările care sunt ascunse în ea, îşi pleacă sufletul şi grumazul sub jugul ei pus de Domnul peste el,
atunci credinciosul va fi binecuvântat tocmai prin nenorocirea sa.

19. Dacă, fără să cârtească, credinciosul îşi va împreuna mâinile în faţa celor ce-l leagă pe nedrept,
îşi va da spinarea celor ce-l bat
şi îşi va lăsa haina celor ce i-o răpesc…
aşa cum a făcut şi Domnul său (Isaia 53; Mt 26 şi 27; Ps 22),
– el va ieşi biruitor din toate ca Domnul său!

20. Peste omul cel drept poate veni de multe ori ne-norocirea în viaţă, dar Dumnezeu îl scapă din ea;
dar peste cel nedrept vine, adesea, numai o singură dată nenorocirea: la moarte. Însă din aceasta el nu va mai scăpa niciodată.
Nenorocirile celui neprihănit pot fi multe, dar sunt scurte şi trecătoare,
iar la urmă toate sunt schimbate în bucurie şi în răsplată fericită.
Pe când a celui rău e numai una, dar veşnică, din care nimeni nu-l va mai scăpa.
Amin.

Numele Biruitorului / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *