Meditaţii

Omul care a biruit lumea cu Golgota, cu Jertfa Crucii de pe Golgota

În chipul de alături se vede omul cel duhovnicesc cu care ne-am ocupat până aici. E Ion, omul cel duhovnicesc, ajuns la adânci bătrâneţi. A trăit o viaţă întreagă luptând şi biruind… A alergat neîncetat spre darul de biruitor (cf. Flp 3, 12) şi acum îl aşteaptă cununa vieţii.

Multe ne-ar putea spune acest Ion despre viaţa sa şi des­pre taina biruinţei sale. Îl las pe el să ne grăiască.

Şi Ion ne grăieşte:

Fost-am şi eu odată un creştin ca toţi creştinii cei mulţi de azi. Duminica dimineaţa mergeam la biserică, după-amiaza, la crâşmă. Dimineaţa mă rugam, după-amiaza mă îmbătam. Pe cât mă spălam, mai tare mă mânjeam. Mă rugam regulat seara şi dimineaţa lui Dumnezeu, dar toată ziua trăiam fără Dumnezeu. În fiecare post al Paştilor mă lăsam de tutun şi băutură, dar la Paşti iar mă dezlegam… Abia apucam să vină Paştile, să pot bea şi fuma. Slujeam la doi stăpâni şi trăiam în credinţa că mi-am făcut „datoria”.

Dar, într-o zi, un ostaş al Domnului mi-a dat un Nou Tes­tament. Am citit din el Evanghelia de la Ioan şi m-a pus pe gânduri. Biblia m-a dat pe mâna Duhului

Sfânt, iar Duhul Sfânt m-a îngenuncheat la picioarele Crucii. La picioarele Crucii mi s-au deschis ochii să văd că-i o minciună mare toată viaţa mea de „creştin”… La picioarele Crucii mi s-au deschis ochii să văd dragostea cu care m-a iubit Dumnezeu şi să văd şi ura cu care am urât pe fratele meu. Şi tot la pi­cioarele Crucii am aflat că toată viaţa mea e un dar al Cru­cii, e un dar al Celui Ca­re a răbdat în­frico­şatele chinuri pentru mine, pen­tru iubirea şi mântuirea mea… Însă eu, ticălosul, am nesocotit acest dar prin nepăsarea şi fărădelegile me­le. Plângân­du-mi pă­cate­le sub Crucea Domnului Hristos, am auzit ves­tea cea minunată că Dom­nul îmi iartă trecu­tul meu. Mă spală de toate păcatele cu Sângele Lui, ca să pot începe o via­ţă nouă cu El. La picioarele Crucii am auzit strigarea Duhului Sfânt: „Ioane dragă! De azi înainte, tu nu mai eşti al tău, ci eşti al lui Iisus Hristos, Care te‑a răs­cumpărat cu un dar aşa de mare (I Cor 3, 23 şi 6, 19)! Tu trebuie să te răstigneşti împreună cu Domnul, ca să învii cu El şi să trăieşti cu El o viaţă nouă”. Eu am ascultat îndemnurile Duhului: „Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci trăieşte în mine Hristos” (Gal 2, 20).

Dar toate acestea – continuă Ion – nu s-au petrecut aşa repede, cum vi le spun d-voastră. Mi-a trebuit o viaţă în­treagă de luptă, de priveghere şi de înaintare în cele sufle­teşti, până să pot rosti şi trăi cuvintele: „De acum nu mai trăiesc eu, ci trăieşte în mine Hristos”.

Vrăjmaşul diavol a luptat neîncetat să mă poată abate din căile Domnului… Patruzeci de ani m-a ispitit neîncetat ispiti­torul… Mi-ar trebui zile întregi să vă spun în câte chipuri şi feluri a încercat satan să mă facă iarăşi un om de lume, un om lumesc. Însă toate încercările lui au fost zadarnice. Eu am biruit, iar taina biruinţei mele este Golgota. Eu am biruit lu­mea în numele Celui Care a zis: „Îndrăznţi, căci Eu am biruit lumea” (In 16, 33). Cu Golgota am biruit lumea. Prin Gol­gota, prin Jertfa Crucii, am ajuns să trăiesc o viaţă legată clipă de clipă cu cerul, cu Dumnezeu. Prin această legătură îmi vine tot ce-mi trebuie ca să trăiesc o viaţă de biruitor. Prin această legătură îmi vine darul Duhului Sfânt, îmi vine ajutor, îmi vine putere, răbdare, smerenie, dragoste, iertare… Îmi vine râvnă şi foc sufletesc… Prin această legătură îmi vine şi darul biruinţei, pe care Domnul ni l‑a câştigat sus pe Crucea Golgotei.

Taina biruinţei mele – continuă Ion – este Golgota, Crucea şi Jertfa Mântuitorului. De câte ori am simţit şuierul şarpelui, m-am retras ca într-o cetate în darurile Crucii şi sub scutul Crucii. Satan şi-a bătut mult capul cum să mă poată scoate din cetatea Golgotei. Nu tăgăduiesc… M-a şi scos cu vi­cleşug de câteva ori şi cumplit m-a rănit. Eu însă am aler­gat iarăşi sub picioarele Crucii şi am cerut iertare. Domnul m-a certat şi iarăşi m-a iertat, parcă zicându-mi: Vezi ce ai păţit dacă ai ieşit afară din cetatea pe care am câştigat-o cu scump Sângele Meu pentru biruinţa ta şi a tuturor celor care vor să trăiască o viaţă de biruitori? Vezi să nu mai păcă­tuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău!… Şi n-am mai ieşit din darurile Golgotei. Eu sunt acum un om duhovnicesc… Sunt un suflet călit în focul Duhului Sfânt. Ispita nu mai are ce-mi face. Trăiesc cu Domnul o viaţă de biruitor. Am trăit o viaţă întreagă luptând şi biruind. Am alergat neîncetat spre darul de biruitor şi acum mă apropii de sfârşitul vieţii mele. Eu am o „bucurie deplină” (In 16, 22), o linişte deplină, o mulţumire deplină.

Ca mâine, îmi voi încheia viaţa, rostind cuvintele Apostolului Pa­vel: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am sfârşit, cre­dinţa am păzit…” (II Tim 4, 7).

Frumoasă mărturie ne-ai făcut, Ioane dragă! Minunată viaţă ai trăit! Bună luptă te-ai luptat! Ai îmbătrânit în paza poruncilor lui Dumnezeu. Uitân­du‑mă la tine, mă gândesc la cei mulţi-mulţi, care îmbătrânesc în cele rele, în viclenii şi răutăţi. Sunt oameni care la bătrâneţe ajung parcă o magazie de vicleşug, de apucături, de făţărnicie, de înşelătorii. Cu fapte de acestea s-au ocupat în viaţa lor şi acestea sunt rodul bătrâneţi­lor lor. În şcoala asta au învăţat şi la sfârşitul vieţii au ie­şit din ea ca nişte „vulpoi bătrâni”, cum îi numeşte lumea.

Tu, Ioane dragă, ai înaintat în cele sufleteşti, te-ai de­prins mereu în lupta contra ispitelor… Ai înaintat mereu în şcoala Bibliei. Tu ştii acum pe de rost părţi întregi din Biblie… Viaţa ta este un magazin de dragoste creştină, de smerenie, de răbdare, de înţelepciune, de credinţă şi de pu­tere… Viaţa ta este o vatră de foc, de căldură şi de lu­mină sufletească…

Frumoasă mărturisire ai făcut şi despre taina biruinţei tale, despre Golgota! Creştinii de azi trăiesc o viaţă biruită de patimi şi păcate tocmai pentru că lipseşte Golgota din ini­ma lor şi din traiul lor. Miezul creştinismului este Golgota, Jertfa Crucii, şi tocmai acest miez lipseşte din viaţa şi traiul oamenilor. Jertfa Crucii trece ca un fir roşu de la începutul şi până la sfârşitul Scripturilor. Toate paginile Scripturilor sunt stropite cu Sângele Golgotei în semnul că Jertfa Crucii este temeiul şi temelia mântuirii noastre.

„Eu nu te întreb ce fel de creştin eşti tu – scrie un mare vestitor al Evangheliei – ci te întreb cum stai tu faţă de Gol­gota, faţă de Jertfa Mântuitorului; te întreb dacă ai aflat cu ade­vărat Crucea şi Jertfa Mântuitorului şi dacă ai primit tu cu adevă­rat darurile Crucii… Căci, dacă n-ai aflat Golgota şi n-ai primit darurile ei, zadarnică este viaţa ta şi numirea ta de creştin”.

Ferice de tine, Ioane dragă! Tu ai aflat izvorul puterii şi mântuirii tale: Golgota. O viaţă întreagă ai alergat spre da­rul de biruitor şi acum ai ajuns la un hotar unde satan şi ispitele lui şi-au pierdut toată puterea asupra ta.

După ce Mântuitorul a respins în pustie cele trei ispite ale lui satan, Evangheliile spun că „diavolul a fugit de la El şi în­gerii s-au apropiat de E şi Îi  slujeau” (Mt 4, 11).

A ajuns şi viaţa ta, Ioane dragă, la acest punct. După o viaţă întreagă trăită în luptă şi biruinţă contra ispitelor şi is­pititorului, satan fuge îngrozit de la tine şi îngerii din cer te înconjoară cu cântece de biruinţă.

Se bucură şi îngerii din cer când un om a ajuns să câş­tige darul de biruitor. Domnul Iisus are lipsă de luptători şi biruitori. Domnul are nevoie ca biruinţa Lui de pe Golgota să treacă şi asupra oamenilor. Are nevoie de luptători ca, prin ei, să scoată lumea şi pe oameni din stăpânirea lui satan. Tu, Ioane dragă, faci parte dintre aceşti luptători! Tu faci parte dintre ostaşii Domnului de pe pământ, alături de care se luptă Cereasca Oaste, în chip nevăzut, pentru biruinţa Evan­gheliei.

Ferice de tine! Ca mâine, vei trece şi tu în Cereasca Oaste, unde vei fi primit cu cântări de biruinţă. Roagă-te şi priveghează până în clipa când va sosi solia care să te cheme „Acasă” la Domnul.

Rugăciune

Iisuse, Bunule Doamne, învredniceşte-mă şi mă întăreşte şi pe mine să pot trăi până la sfârşit o viaţă de biruitor. Întă­reşte-mă cu darurile Crucii să pot birui până la sfârşit toate ispitele ispititorului diavol… Amin.

Pr. Iosif  Trifa – “Oglinda inimii omului” – Editura Oastea Domnului, Sibiu