În toate planurile sale, omul chibzuit nu se pripeşte şi nu se laudă nici cu ce are, dar cel nechibzuit se laudă şi cu ce nu are.
O femeie săracă şi nechibzuită se ducea odată la târg ducând pe cap un coş cu ouă pe care şi le strânsese de la bietele ei găinuţe.
Cum mergea singură, îşi făcea planuri mari…
– Voi merge la târg, îşi zicea ea, voi vinde ouăle cu un preţ cât mai mare.
Îmi voi cumpăra o purcică.
Purcica mea va creşte şi va avea zece purcele. Vor avea apoi fiecare câte zece purcei şi voi vinde toată ciurda mea de porci ca să-mi fac o casă mare.
După aceea, voi strânge alte avuţii şi îmi voi cumpăra o trăsură cu patru cai.
Voi ieşi la plimbare pe uliţă îmbrăcată ca o cucoană.
Şi toate vrăjmaşele mele va trebui să-şi plece capul înaintea mea când voi trece pe lângă ele, uite aşa…
Şi, aplecându-şi capul ei cel nechibzuit şi plin de fumurile trufiei, coşul cel cu ouă de la bietele ei găinuţe căzu la pământ şi se sparseră toate printre pietre.
Şi praful s-a ales din toată planificarea ei nechibzuită şi lăudăroasă.
Ce înţelept este prevăzătorul cumpătat!
Ce cuminte este omul care, împărţindu-şi cu grijă timpul zilei care vine, îşi ridică ochii smerit către Dumnezeu şi se roagă:
– Doamne, dacă mă vei ajuta Tu, voi face…
Sau, împărţindu-şi pâinea pentru anul care vine, îşi îndreaptă cu nădejde inima spre Dumnezeu şi zice:
– Doamne, dacă ne-o vei binecuvânta Tu, va ajunge.
Sau, împărţindu-şi munca sa viitoare… faptele sale viitoare… planurile sale viitoare, îşi înalţă cu rugăciune gândurile şi nădejdile sale către Acela de voinţa Căruia depind toate şi spune liniştit:
– Doamne, dacă vei voi Tu.
Slavă veşnică Ţie, Doamne, Care la ai Tăi le dai totdeauna minte cumpătată şi gânduri chibzuite, care ştiu marginile bune şi nu le depăşesc niciodată!
Ajută-ne pe toţi să avem o astfel de viaţă.
Amin.
HRISTOS PAINEA NOASTRA ZILNICA / Traian Dorz
