(sau: Omul în faţa eternităţii), prin creaţie, vieţuire şi mântuire
A dam, fiind creat de Dumnezeu din ţărâna pământului şi înzestrat cu suflet viu, a fost aşezat nu numai în Rai, ci şi în pragul eternităţii, fiind înzestrat cu suflet nemuritor. Patriarhul Avraam s-a situat în pragul eternităţii prin revelaţia de la stejarul Mamvri; patriarhul Ioacob, prin revelaţia Scării cerului de la Betel; iar Moise, prin revelaţia rugului aprins din Sinai. Samuel s-a situat în pragul eternităţii prin chemarea de la miezul nopţii din cortul sfânt. Prorocul Isaia a păşit pe pragul eternităţii trecând peste pragul templului sfânt din Ierusalim, când s-a învrednicit de vedenia serafimilor din templu. Prorocul Iezeciel s-a situat pe pragul etrnităţii prin descoperirea dumnezeiască a carului heruvimilor de la râul Chebar, iar prorocul Daniel prin Revelaţia „Celui Vechi de zile”. Sfinţii Apostoli Petru, Iacob şi Ioan s-au situat pe pragul eternităţii ca martori ai Schimbării la Faţă ai Domnului nostru Iisus Hristos, pe muntele Tabor. Sfinţii Apostoli şi ucenici, Luca şi Cleopa, s-au învrednicit de pragul eternităţii prin Arătarea Mântuitorului Hristos cel Înviat la Cina din Emaus, iar Sfântul Arhidiacon Ştefan s-a aflat pe pragul eternităţii prin revelaţia dumnezeiască din sinedriu, păşind peste acesta prin moartea sa mucenicească pentru Hristos. Sfântului Apostol Pavel i s-a deschis pragul eternităţii prin descoperirea dumnezeiască de pe drumul Damascului, gustând din acesta prin răpirea la al treilea cer; iar Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan i s-a descoperit pragul eternităţii şi nesfârşitele praguri dumnezeieşti ale epectazei (după Sfântul Grigorie de Nyssa) prin revelaţia Apocalipsei din insula Patmos.
Omul păşeşte pe pragul eternităţii intrând în Biserică prin Taina Sfântului Botez şi primind toate celelalte Sfinte şi dumnezeieşti Taine ale Bisericii lui Hristos. Omul se află pe pragul eternităţii prin naştere, rugăciune, prezenţă şi participare la Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie şi citirea Sfintelor şi dumnezeieştilor Scripturi. Viaţa creştină trebuie trăită în perspectiva pragului eternităţii şi în faţa eternităţii, „spre învierea vieţii”, iar nu „spre învierea osândirii” (cf. Ioan 5, 29). Experienţa mistică îi trece pe sfinţi, încă din timpul vieţii, dincolo de pragul eternităţii; iar ceasul morţii ne trece, rând pe rând, pe fiecare dintre noi, de asemenea, dincolo de pragul vieţii, în marea nesfârşită şi necunoscută a eternităţii.
PS DANIIL Densuşeanul
