Soţule nelegiuit, soţia ta îngrozită fuge pe la vecini; ea, pe care ai luat-o ca să-i fii un ajutor şi o bucurie, te priveşte cu spaimă şi se teme de tine ca de un călău. Trezeşte-te!
Copiii tăi înspăimântaţi te aşteaptă tremurând, ca pe o fiară. Trezeşte-te!
Părinţii tăi îngroziţi plâng cu inima zdrobită din pricina purtării tale. Trezeşte-te !
Sau tu, soţie, soţul tău părăsit, certat, înşelat dispreţuit şi furat trăieşte chinuit, munceşte apăsat, se întoarce la casa rece. Se aşază la masa goală. Şi doarme cu sufletul zdrobit…
Ce crezi tu că te poate aştepta la capătul tuturor împotrivirilor tale?
Trezeşte-te!
Dar împotrivirea faţă de Dumnezeu?
Dumnezeu te-a chemat, dar tu te-ai împotrivit (Prov. 1, 24).
Bunătatea lui Dumnezeu te-a chemat la pocăinţă, dar tu te-ai împotrivit (Rom. 2, 4-5).
Mustrarea Lui iubitoare ţi-a trimis suferinţa, dar tu şi ei i te-ai împotrivit.
Sufletul tău se împotriveşte mereu. Duhul tău se împotriveşte. Şi trupul tău se împotriveşte la toate.
Ochii tăi se împotrivesc, mintea ta se împotriveşte. Inima ta se împotriveşte. Până când?
Priveşte la Golgota pe Fiul lui Dumnezeu zdrobit de împotrivirile tale (Isaia 53).
Şi spune, ce crezi tu că te poate aştepta după toate aceste împotriviri?
O, Îndelung-răbdător Dumnezeul nostru, cu inimile zdrobită de părere de rău pentru toate împotrivirile noastre, cădem în genunchi în faţa Ta şi Te rugăm, pentru îndelunga Ta iubire, ai milă de noi, iartă-ne şi ridică-ne!
Primeşte lacrimile amarei noastre pocăinţe, pe care le vărsăm peste rănile mântuitoare ale Crucii Tale, răni pe care împotrivirile noastre le-au făcut, şi îndură‑Te de noi!
Ridică-ne din prăbuşirea păcatului sufletele. Ridică-ne din ruină trupurile, familiile şi vieţile, prezentul şi viitorul, poporul şi generaţia, ca să nu fim zdrobiţi de păcatul nostru cel mult şi greu, ci mântuiţi de iertarea şi bucuria Ta.
Amin.
