Despre Sf. Gheorghe spun Vieţile Sfinţilor că s-a luptat cu un balaur înfricoşat. Desigur, o luptă crâncenă va fi fost aceasta. A fost, aşa zicând, o luptă pe „moarte şi viaţă”. Era o luptă ce se dădea cu „ori-ori”; ori biruia Sf. Gheorghe, ori biruia balaurul. La urmă, a fost biruit şi omorât balaurul.
O astfel de luptă – în înţeles duhovnicesc – trebuie să purtăm şi noi. E lupta cea mare cu „balaurul cel mare care se cheamă diavol” (Apoc 12, 9). Iar lupta aceasta se dă şi azi cu „ori-ori”. Ori te biruie „balaurul”, ori îl birui tu pe el. Ori te biruie patima şi păcatul, ori le birui tu pe ele. În lupta aceasta, Domnul Iisus ne-a asigurat ajutorul Lui şi biruinţa Lui. Sus pe Golgota, Domnul Iisus l-a biruit pe balaurul cel mare şi tuturor celor ce L-au primit pe El le-a dat lor putere să se facă copiii lui Dumnezeu (In 1, 15) şi să fie biruitori asupra păcatului.
Semnul copiilor lui Dumnezeu, semnul celor morţi şi înviaţi la o viaţă nouă prin moartea şi învierea Domnului este biruinţa. Este lupta lor „pe moarte şi viaţă”; este biruinţa lor asupra balaurului diavol.
Şi totuşi sunt atât de puţini luptătorii-biruitori. Sunt atât de puţini creştinii care se luptă cu „ori-ori”.
Lupta mântuirii, lupta creştinului adevărat este lupta lui „ori-ori”. Dar creştinismul celor mai mulţi creştini cade tocmai în acest punct. Creştinismul a dat un fel de faliment tocmai la punctul acesta: îşi închipuie creştinii de azi că pot dobândi mântuirea trăind în pace cu „balaurul”. Sau, cel mult, mai luându-se la harţă cu el din când în când, prin postul Paştilor şi pe la sărbători. Sau rănindu-l puţin azi, pentru ca el să te rănească mâine. Dumineca dimineaţa biruitor contra lui, la biserică, iar după-amiază biruit de el la cârciumă şi petreceri.
Dar cu o astfel de luptă nu se poate câştiga mântuirea. Căci lupta mântuirii e o luptă „pe moarte şi viaţă”. Ori te biruie păcatul, ori îl birui tu pe el. Ori te omoară el, ori îl omori tu pe el. O altă cale, de mijloc, nu este.
Evanghelia ne arată acest adevăr în atâtea şi atâtea chipuri.
„Cel ce vrea să fie prieten cu lumea vrăjmaş se face lui Dumnezeu” (Iac 4, 4). Deci categoric, lămurit: ori cu lumea, ori cu Dumnezeu. Ori cu Hristos, ori cu Veliar. Ori cu Dumnezeu, ori cu Mamona. Ori biruitor, ori biruit. Ori mort, ori viu. Între biruitor şi biruit, între mort şi viu nu este o altă cale, decât „căldicelul” de la Apocalipsa, de care Domnul zice că îl va „vărsa din gura Lui”.
Dragi frăţiori din Oastea Domnului! Sf. Gheorghe este, în special, sfântul vostru, pentru că şi el a fost un tânăr ostaş, care a luptat şi a murit pentru Hristos.
El v-a lăsat pilda luptei hotărâtoare, pilda luptei care îl omoară pe „balaurul”. Luptaţi-vă şi voi lupa aceasta care omoară patima şi păcatul.
În revista «Lumina Tineretului» din Arad, organul Soc. „Sf. Gheorghe” (nr. 17, an 1936), citesc că societatea tinerilor din Pârneava-Arad „a avut o organizaţie cu cor bun şi o echipă de fotbal. Ambele purtau numele de „Sf. Gheorghe”. Adică echipa de fotbal de la Pârneava trebuie că avea o firmă ca aceasta:
Echipa de fotbal
„Sfântul Gheorghe”
Mare greşeală, căci doar Sf. Gheorghe nu s-a ocupat cu lupte de fotbal, nici cu aranjări de petreceri. El n-a fost un fotbalist, nici un aranjator de petreceri, ci el a fost un luptător cu balaurul şi le-a lăsat şi tinerilor pilda acestei lupte pentru Hristos şi suflet; pilda luptei hotărâte contra patimilor şi păcatelor.
În această luptă, voi, tineri ostaşi, trebuie să vă arătaţi vitejia!
«Isus Biruitorul» nr. 17 / 19 apr. 1936, p. 3
Părintele Iosif Trifa la zile de sărbătoare
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016
