Ce bine este atunci când omul îşi cunoaşte şi datoria sa şi vremea lui! Atunci el îndeplineşte cu credincioşie scopul pentru care l-a rânduit Dumnezeu.
Umblând mereu în pas cu timpul său, el umblă bine; numai nerămânând înapoi şi neluând-o înainte este mereu credincios şi treaz.
Dar omul nu-şi cunoaşte aproape niciodată vremea sa.
Nu-şi cunoaşte vremea naşterii şi nu-şi cunoaşte vremea morţii.
Nu-şi cunoaşte întâmplările şi nu cunoaşte rostul lor.
Nu-şi cunoaşte binele şi nu-şi cunoaşte răul.
Nu-şi cunoaşte puterea sa şi nu-şi recunoaşte slăbiciunile.
Nu cunoaşte adevărul şi nu-şi recunoaşte rătăcirea.
O, de când a sosit şi vremea chemării tale, şi tu n-ai recunoscut-o ca să te întorci la Dumnezeu!
O, de când a sosit ceasul întoarcerii tale şi tu nu te-ai întors!
Câte prilejuri de pocăinţă ai avut, de lacrimi şi de îndreptare, şi tu nu le-ai înţeles, nu le-ai folosit, nu le-ai prins.
Pe toate le-ai lăsat să treacă, iar tu tot nemântuit, tot neascultător, tot pierdut ai rămas.
De câte ori te-a îndemnat soţul tău sau soţia ta, cât ai trăit, ca să te laşi de păcatele şi răutăţile tale! Dar n-ai ascultat.
Acum sufletul acela s-a dus pe totdeauna, chinuit de durerea ta… Iar tu ai rămas cu amare, dar zadarnice păreri de rău să-ţi aduci aminte şi să plângi că n ai ascultat.
De câte ori te-au sfătuit părinţii tăi, cât au trăit, să te întorci de la calea ta cea rea! Să-ţi îndrepţi umbletele rele! Să apuci pe calea lui Dumnezeu şi să te faci om! Dar n-ai ascultat.
Acum ei s-au dus pe totdeauna, chinuiţi de durerea pierderii tale. Iar tu ai rămas în păcatele tale mereu mai ruinat. Ca să-ţi aduci aminte şi să regreţi veşnic că nu i-ai ascultat.
O, Dumnezeule al Milei, Te rog, ai milă de mine şi nu mă lăsa să-mi pierd puţina vreme a mântuirii mele fără rod.
Ci ajută-mi să răscumpăr bine vremea mea, spre a mă mântui şi pe mine şi pe alţii.
Amin.
Traian Dorz – Hristos Pâinea noastră zilnică.
