Mărturii Meditaţii

Orice vremi ar veni

Marele nostru poet şi îndrumător, fratele Traian Dorz, văzând multele  neînţelegeri dintre fraţi, din cauza faptului că unii nu cunoşteau dreapta învăţătură sănătoasă, printre aceste învăţături şi îndemnuri ne-a lăsat şi Dreptarul Învăţăturii sănătoase, ca toţi cei de atunci şi noi, cei de acum, să-l avem ca ghid, îndrumar şi călăuză în alergarea noastră sfântă pe calea mântuirii. Trecând însă timpul, neam îndepărtat de aceste învăţături, vremurile s-au schimbat şi, odată cu ele, ne-am schimbat şi noi, îndepărtându-ne încet-încet de aceste comori rămase de pe urma înaintaşilor noştri. În Istoria unei Jertfe, vol. IV, pag. 9, fratele Traian face referire la ceea ce ne lasă ca rod al muncii sale şi ne îndeamnă atât de frumos: „Apoi vino tu, fiul şi urmaşul Domnului, apleacă-şi genunchii şi strânge cu încredere.

Tot ce a fost pleavă a zburat-o Cel milostiv şi tot ce a fost gunoi a ars Cel necruţător. Ceea ce a rămas este numai grâu… Veniţi toţi cei flămânzi, strângeţi şi folosiţi cu grijă şi cu cumpătare, căci poate iarna ce vine va fi aspră. Drumul prin pustiul vostru poate fi încă lung…”

Îndemnurile profetice sunt de a strânge şi folosi, cu grijă şi cu cumpătare, toate aceste boabe de grâu înmulţite, roade curate, binecuvântate şi de mare preţ, parcă prevestind iarna aceasta aspră a libertăţii care-a venit după căderea regimului comunist. Unii au înţeles că libertatea înseamnă că pot face tot ceea ce vor şi că se pot exprima cum doresc ei, fără ca nimeni să poată interveni, pomenindu-le de anumite reguli sau rânduieli, libertatea reprezentând dorinţa lor de a fi propriul lor stăpân. În Lucrarea lui Dumnezeu, Mântuitorul ne cheamă să renunţăm la o astfel de libertate, în favoarea altor valori.

„A fi liber în Hristos înseamnă a-I sluji Mântuitorului cu zâmbetul pe buze…, niciodată altfel ”, spunea Pr. Prof. Constantin Necula în conferinţele sale. Oastea Domnului este o frăţietate duhovnicească în care ne-am înrolat de bunăvoie, iar rânduielile lăsate de înaintaşii noştri trebuiesc urmate în mod ascultător şi statornic. Cine nu le primeşte, de bunăvoie şi din dragoste, este liber să facă ce vrea, pentru că nici Dumnezeu, nici Biserica Lui nu obligă pe nimeni; numai cine vrea să-şi ia crucea este îndemnat de Hristos Să-L urmeze.

Am participat recent la o nuntă frăţească, într-un cort, amenajat în grădina unor fraţi din zona Moldovei. Noi, cei din Ardeal, care am participat la acea nuntă, am fost foarte surprinşi prin faptul că nunta de acolo nu a semănat deloc cu nunţile care se fac în mare parte în zona Ardealului. La noi corturile sunt altfel, programul altfel, mâncarea altfel, cinstea altfel.

Aproape totul este diferit şi altfel, unii chiar participând pentru prima dată la o astfel de nuntă, au fost extrem de miraţi. Citind în Dreptarul Învăţăturii sănătoase, am văzut că nunta s-a desfăşurat aşa cum ne-a fost lăsat de înaintaşii noştri, decurgând într-un mod frumos, frăţesc, punându-se accent pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe simplitate, smerenie şi nu pe slujirea la mese.

Unii vor spune că, în vremurile respective, când au fost scrise aceste rânduieli, era o perioadă grea, de criză, erau raţionalizate alimentele, unii fraţi erau mai lipsiţi, mai săraci şi era o mare problemă, chiar o mare povară să poţi face rost de atâta mâncare la mulţimile de fraţi care participau pe atunci la nunţi. În unele zone, lucrurile stăteau un pic altfel şi poate fraţii aveau o situaţie materială ceva mai bună, astfel ajungându-se ca hrana trupească să o depăşească pe cea duhovnicească, punând accent pe aceasta. De aici a venit îndemnul fratelui Traian şi a Sfinţilor Apostoli (Fapte 6, 2) să se pună accent pe Cuvântul lui Dumnezeu şi nu pe servirea la mese – ORICE VREMI AR VENI – (Dreptarul Învăţăturii sănătoase, Ed. O.D. Sibiu, 1991, pag.148).

Acum au venit alte vremuri. Vremuri cu mâncare din belşug şi foarte diversificată, cu alei pline cu flori la biserică şi la locul de nuntă, cu haine scumpe şi maşini luxoase, iar Cuvântul lui Dumnezeu, mesajul vorbitorilor, tot mai vag, tot mai sărac şi tot mai stins, iar simplitatea, smerenia şi ascultarea nu mai au loc acolo. Totul este pe bază de invitaţie, pe bază de confirmare, nu mai poate participa oricine. Dacă eşti un frate sărac şi simplu, nu prea mai ai loc pe acolo… În felul acesta, Îl lăsăm pe Mântuitorul nostru drag şi scump, smerit, umil şi simplu, afară, neinvitat, acesta devenind un loc lumesc în care El nu mai poate sta. Să nu uităm niciodată că aceşti oameni trimişi de Dumnezeu Bisericii Sale şi Lucrării Sale, Părintele Iosif, fratele Traian şi alţi înaintaşi, ne-au lăsat îndemnuri sfinte pe care să le urmăm în orice vremi ar veni.

Marius ŞALGĂU

din săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul” / Anul XXX, nr. 42 (1227) 14 – 20 OCTOMBRIE 2019

Lasă un răspuns