14. Oricine ajunge în vreo nenorocire are nevoie de ajutorul nostru.
Iar noi avem datoria de conştiinţă să i-l dăm!
Nimeni dintre noi n-are dreptul să treacă pe lângă o durere fără ca să ia parte într-un fel la alinarea ei.
Pe lângă nici un nenorocit n-avem voie să trecem fără să facem ceva pentru salvarea lui…
Aceasta, dacă o cer legile omeneşti, cu atât mai mult o cer legile lui Dumnezeu.
15. Nici un motiv de pe lume nu ne poate dezvinovăţi când putem face ceva pentru mângâierea sau salvarea unui semen al nostru – şi nu facem!
16. Cine trece pe lângă un nenorocit, pe lângă un schilod, pe lângă un suflet amărât, pe lângă o casă năpăstuită, pe lângă o deznădejde sau pe lângă o prăbuşire – şi nu simte milă, apropiere, sfâşiere şi părtăşie cu suferinţa şi nenorocirea aceluia,
acela este fiară, şi nu om!
17. Hristos a venit cel mai dintâi şi mai dintâi ca să ne salveze pe noi toţi, care eram prăbuşiţi fără nici o nădejde. Şi nenorociţi în cel mai amar şi mai dureros chip. Fiindcă a trăit profund, prin mila Sa, dragostea şi tragedia noastră.
18. Domnul nostru Iisus Hristos ne-a învăţat astfel câtă simţire şi apropiere trebuie să avem şi noi faţă de suferinţa şi faţă de nenorocirea semenilor noştri, oriunde le vedem. Şi oricine ar suferi.
19. Domnul nostru Iisus Hristos ne-a arătat câtă milă trebuie să avem de cei care cad din calea Domnului şi din părtăşia frăţească,
de cei care se depărtează de umblarea şi de lumina cerească a Ierusalimului duhovnicesc. Faţă de toţi aceştia, să avem o nemărginită milă iertătoare, ajutătoare şi plină de bunătate.
20. Domnul nostru Iisus Hristos a arătat o adâncă şi nemărginită milă faţă de om, faţă de toţi oamenii,
oricât de depărtaţi erau ei de El. Şi oricât de potrivnici s-ar fi dovedit a fi.
Ba încă cu atât mai mult acelora, căci dacă cei mai buni au avut nevoie de atâta milă din partea Domnului, cu cât mai multă milă au cei mai răi!
O, Doamne Iisuse, ajută-ne şi pe noi să avem atâta milă şi iubire de semeni câtă ai avut Tu!
Amin.
Traian Dorz, din ”Poruncile Iubirii”
