Mi-e totuna unde voi fi înmormântat;
mi-e totuna cine mă va înmormânta,
căci oriunde-n lume îmi va fi mormântul
nu voi fi-n el ceea ce oriunde-am fost:
dragoste și lacrimi, cântec și avânt…
Astea sunt oriunde și-ale tuturor
nu mor niciodată
ele n-au mormânt!
Nu mor niciodată dragostea și jertfa
lacrima și cântul, vii vor fi mereu
semănate-s numai în pământ ca grâul
dar din orice groapă vor ieși mai vii
și mereu alți oameni fi-vor ca să vină
ori a le culege, ori a le călca…
… Mi-e totuna unde voi fi-nmormântat:
dragostea și jertfa mea de pe pământ
vor căuta pe-acelea ce vor fi sub glie
neștiind că-n groapă nu mai e nimic…
Moartea-i doar părere
iată, n-am murit…
Traian Dorz, din ”Cântarea roadelor”
