Priviţi natura! Ce este oare fără rost şi fără muncă în mişcarea de rotaţie de la orice răsărit spre orice răsărit? De la o primăvară spre o altă primăvară? De la un rod spre alt rod? De la o viaţă spre alta?
Este o neîncetată lucrare în tot ce se vede sau nu se vede.
De la cea mai mică fiinţă până la cel mai necuprins sistem, absolut toate cu ascultare şi cu o rânduială desăvârşită lucrează şi se mişcă mereu.
În toate acestea, viaţa şi mişcarea tuturor este Dumnezeul Veşnic, pretutindeni Prezent, Puternic şi Iubitor.
Priviţi natura! Ce este oare fără rost şi fără muncă în mişcarea de rotaţie de la orice răsărit spre orice răsărit? De la o primăvară spre o altă primăvară? De la un rod spre alt rod? De la o viaţă spre alta?1. Unde domneşte păcatul, toate lucrurile sunt răsturnate. Acolo, ceea ce trebuie să fie înălţat este dispreţuit. Iar ceea ce trebuie să fie jos se găseşte deasupra.
Numai când vine Hristos se face ordine şi rânduială într-un loc.
2. Oameni învechiţi în rătăcirile vinovate se găsesc oriunde.
Şi ei sunt gata să omoare oricând şi pe oricine pentru ele, chiar şi pe Hristos din inimile lor şi ale altora.
Fără nici o ezitare şi fără nici o întârziere.
Unii Îl omoară pentru sabat,
alţii pentru botez,
alţii pentru vorbirea în limbi,
alţii pentru împărăţia de o mie de ani,
alţii pentru stilul vechi,
alţii pentru minuni,
alţii pentru alte superstiţii şi obiceiuri.
Căci uriaşul cel negru al formalismului necredincios este cel mai grozav duşman al credinţei vii şi al unităţii Bisericii vii.
3. Nu există pe pământ nimic mai păgubitor şi mai vrednic de osândă ca o fiinţă care nu lucrează, trăind în păcatul leneviei,
care are pricepere şi putere, dar nu lucrează nimic folositor,
care cheamă şi trăieşte din binefacerile cerului şi ale pământului, dar nu produce nimic nici pentru cer, nici pentru pământ.
Când tot ce are pe pământ viaţă şi tot ce nu este blestemat de Dumnezeu lucrează şi rodeşte ceva bun, leneşul nu face decât rău.
4. Priviţi natura! Ce este oare fără rost şi fără muncă în mişcarea de rotaţie de la orice răsărit spre orice răsărit? De la o primăvară spre o altă primăvară? De la un rod spre alt rod? De la o viaţă spre alta?
Este o neîncetată lucrare în tot ce se vede sau nu se vede.
De la cea mai mică fiinţă până la cel mai necuprins sistem, absolut toate cu ascultare şi cu o rânduială desăvârşită lucrează şi se mişcă mereu.
În toate acestea, viaţa şi mişcarea tuturor este Dumnezeul Veşnic, pretutindeni Prezent, Puternic şi Iubitor.
5. Tu, fiinţă omenească, oricare ai fi şi oriunde ai fi, ai fost creat numai pentru a lucra binele şi pentru a aduce partea ta de rod. Spre a face ceea ce este frumos şi folositor pe lume să fie şi mai frumos şi mai folositor. Mai bine şi mai mult, prin partea ta.
Unit cu Hristos, poţi face binele.
Rupt de El, poţi face numai răul şi păcatul.
6. Faci răul şi păcatul chiar şi atunci când nu faci nimic.
Fiindcă omul care nu face nimic bun este un om care fură şi înşală, adică face răul.
Fură şi timpul, şi aerul, şi lumina, şi pâinea, şi locul pe care stă fără să lucreze nimic.
Şi îl înşală pe Dumnezeu şi pe semenii Săi, luând din munca acelora pe degeaba, fără a face el nimic.
Leneşule, toate câte sunt în lumea asta te osândesc. Toate fac ceva. Până şi o râmă se mişcă.
Numai tu nu lucrezi nimic decât păcat.
7. Hristos a venit să dezlege totul din lanţurile păcatului, ale morţii şi ale diavolului.
Toată lucrarea lui Hristos este de a dezlega.
El a dezlegat de la început lumina de întuneric,
cerul de pământ,
uscatul de ape,
binele de rău,
neprihănirea de păcat,
viaţa de moarte.
El a dezlegat legăturile păcatului în care zăcea omenirea căzută.
El a dezlegat legăturile neputinţelor noastre (Lc 13, 16).
El l-a legat pe satana şi ne-a dezlegat pe noi (Mt 12, 29; Lc 10, 19; Evr 2, 14-15).
De aceea toate puterile răului s-au unit totdeauna ca să lupte împotriva Lui, căci Hristos este Căpetenia biruitorilor şarpelui. A şarpelui ce umblă mereu numai ca să lege sufletele oamenilor.
8. Dintre toţi vrăjmaşii libertăţii omeneşti, cei care Îl urăsc mai necruţător pe Hristos sunt cei care au inte-resul ca sufletele să fie legate şi robite;
cei care au interesul exploatării sufletului. Şi avantajele dezbinării şi robiei duhovniceşti;
cei care au interesul ca oamenii să nu fie dezlegaţi din ceea ce odată a fost statornicit prin şiretenie şi păs-trat prin apăsare sau minciună;
cei care au interesul ca sistemul lor de exploatare să nu se prăbuşească,
întreaga lor existenţă fiind clădită numai pe aceasta. Ei ar rămâne atunci ai nimănui. De aceea ei Îl urăsc pe Hristos Eliberatorul.
9. În locul sabatului, Mântuitorul a adus odihna Lui (Mt 11, 29).
În locul odihnei trecătoare, El a adus, pentru toţi câţi vin la El, odihna veşnică a iubirii, a credinţei, a împăcării cu Tatăl (Evr 4, 5-11).
Odihna netulburată a unirii omului cu Izvorul Veş-nic al Odihnei. Pacea sufletului numai în această odihnă este desăvârşită.
10. Pentru ca sufletul să iasă la soare, trebuie să-i fie luat opaiţul la care încă mai orbecăie.
Numai atunci omul e dezlegat deplin, când Hristos îi rupe şi legăturile îngustimii confesionaliste în care este legat de mândria şi egoismul celor obişnuiţi să nu se supună nimănui, ci numai să comande tuturor.
Traian Dorz, din „Lumina Iubitului Fiu”
