Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home PĂCATUL, IZVORUL RĂULUI ( II )

PĂCATUL, IZVORUL RĂULUI ( II )

PĂCATUL, IZVORUL RĂULUI ( II )

Priviţi munţii sau priviţi marea,
priviţi furtuna zbuciumată sau seninul liniştit,
priviţi cerul încărcat cu stele sau câmpul încărcat de minuni;
– numai din puţinul pe care îl putem vedea şi cu-prinde din toate acestea, toată fiinţa noastră se umple de uimire şi de admiraţie,
de respect şi de evlavie faţă de Dumnezeu,
faţă de Acela Care le-a gândit atât de desăvârşit şi le-a creat atât de frumos.

11. După cum calculat face Hristos mişcarea de rotaţie a nopţii şi a zilei, a iernii şi a verii, a soarelui şi a stelelor, cu precizie de miimi de secundă, aşa este şi va fi El în toate.
Toate evenimentele vin exact la timpul rânduit lor de Dumnezeu şi nimic din ce se întâmplă nu este în-tâmplător.
Totul este aşa nu pentru că oamenii vor să fie aşa, ci pentru că Domnul vrea să fie aşa.
Puteţi fi încredinţaţi voi, toţi cei care trăiţi pe pământ, că aşa este. Fie că vreţi, fie că nu vreţi să credeţi acum în existenţa lui Dumnezeu, – fiţi încredinţaţi de acest adevăr, prin lucrările Lui.

12. Dacă Iisus Hristos „S-a făcut deopotrivă cu Dumnezeu”, este pentru că El era şi este Dumnezeu într-adevăr.
Şi dacă este într-adevăr Dumnezeu, El făcând ispăşirea păcatelor noastre, fiţi siguri că ele sunt chiar ispăşite.

13. Unitatea dintre Tatăl şi Fiul fiind desăvârşită, Fiul are aceeaşi putere ca şi Tatăl.
Tot ce se supune Fiului şi se face pentru Fiul, Tatălui I se supune şi Lui I se face.
Toţi cei care Îl adoră pe Tatăl Îl adoră pe Hristos
şi oricine Îl tăgăduieşte pe Hristos Îl tăgăduieşte pe Dumnezeu.
Tatăl şi Fiul sunt nu numai Una, ci şi Unul.
14. Tatăl dă viaţă şi Fiul dă viaţă, precum şi Duhul Sfânt dă viaţă.
Tatăl lucrează, Fiul lucrează, precum şi Duhul lucrează (Fapte 13, 2-4).
Dar, pentru că Tatăl a dat totul în mâinile Fiului, numai aceia care cred în Numele Fiului au totul în El (Col 1, 15-20).
Iar cei care n-au pe Fiul nu pot avea nici pe Tatăl (I In 2, 23). Aceasta este o taină şi un adevăr în care este toată mântuirea pentru oricine o crede.

15. Priviţi munţii sau priviţi marea,
priviţi furtuna zbuciumată sau seninul liniştit,
priviţi cerul încărcat cu stele sau câmpul încărcat de minuni;
– numai din puţinul pe care îl putem vedea şi cu-prinde din toate acestea, toată fiinţa noastră se umple de uimire şi de admiraţie,
de respect şi de evlavie faţă de Dumnezeu,
faţă de Acela Care le-a gândit atât de desăvârşit şi le-a creat atât de frumos.

16. Există o alegere datorită harului (Rom 11, 6).
Dar această alegere a venit în urma cunoaşterii de către Domnul a acelora pe care i-a ştiut mai dinainte… Căci pe aceia i-a hotărât El să fie asemenea Chipului Fiului Său, fiindcă, după cum cunoştea toate lucrurile viitoare, El i-a ştiut pe toţi oamenii viitori.

17. Şi acelora care au primit credinţa Lui le-a făgăduit El viaţa. Şi vrea să le-o dea.
Pentru că i-a cunoscut mai dinainte că, atunci când vor afla despre viaţa aceasta, ei vor primi-o cu bucurie şi o vor preţui cu adevărat.
Acesta este singurul criteriu al alegerii, şi nu predestinaţia.

18. Numai Acela poate judeca drept pe altul, care a fost judecat cândva el însuşi pe nedrept.
Numai acela trebuie să judece, care cunoaşte osânda nevinovată.
Şi numai acela are dreptul să judece, care are o inimă plină de iubire şi de milă. Adică Dumnezeu. Şi cei ca El.
Oricine nu-i iubeşte pe toţi, nu trebuie să judece ni-ci¬odată pe nimeni.
Numai cel care iubeşte poate judeca simţit şi cu înţelepciune.
Toţi ceilalţi judecă cu patimă sau cu nepăsare.
Judecă fără inimă sau fără judecată.

20. O, dacă toţi judecătorii de pe lume ar trece ei înşişi întâi, ca Hristos, prin toate judecăţile lor nedrepte înainte de a ajunge să-i judece ei pe alţii,
dacă ar trece şi ei prin bătăi, prin închisori, prin batjocuri şi prin foamete,
prin mizerie şi chinuri, prin care fac ei să treacă alţii,
pentru a cunoaşte din experienţa lor personală cum se trăieşte acolo unde ei aruncă zilnic mii şi mii de oameni,
pentru zeci şi zeci de ani,
cu atâta uşurinţă, prin sentinţele lor…
Abia atunci am avea judecători drepţi.

Traian Dorz, din „Lumina Iubitului Fiu”

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *