Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home ”Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă; nu precum dă lumea vă dau Eu” (Ioan 14, 27)

”Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă; nu precum dă lumea vă dau Eu” (Ioan 14, 27)

”Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă; nu precum dă lumea vă dau Eu” (Ioan 14, 27)

Ceea ce lipsește omenirii și oamenilor de azi e pacea și bucuria cea adevărată. Vuiește lumea, vuiesc țările și popoarele de frământări, de nemulțumiri, de dușmănii, de necazuri. Și vuiește nu numai lumea, ci vuiește în acest clocot și viața oamenilor. Ori încotro ne-am întoarce ochii, nu vedem decât certuri, vrajbe, împerecheri și dușmănii. Nu-i pace în lume, nu-i pace între popoare, nu-i pace prin țări, nu-i pace prin sate, nu-i pace între vecini, nu-i pace în casele oamenilor și nu-i pace în sufletul oamenilor. Aproape nicăieri nu mai găsești azi pace și bucurie adevărată. De ce? Pentru că lumea și oamenii s-au depărtat de „Domnul păcii”; s-au depărtat de izvorul păcii, care este Iisus Mântuitorul. N-avem pace și bucurie adevărată, pentru că ne lipsește pacea lăuntrică, pacea sufletului. Iisus Mântuitorul a adus în lume și a lăsat în lume pacea și bucuria cea adevărată. A adus în lume o pace despre care zicea Mântuitorul că nu-i din lume și nu-i ca cea din lume. Iisus Mântuitorul a adus o pace a sufletului, o pace sufletească, o pace lăuntrică. Pacea cea adevărată este pacea sufletului, este pacea cea dinlăuntrul nostru. Sufletul își are și el lipsurile lui și cerințele lui pe care trebuie să le ascultăm. O pace adevărată fără această ascultare a sufletului nu putem avea.
Ce ne cere sufletul nostru? Ne-ar spune el însuși dacă l-am întreba cu psalmistul David: „Suflete al meu, de ce ești mâhnit și de ce mă tulburi?” (Psalm 42, 6). El ne-ar spune că e mâhnit din pricina păcatului…, el ne-ar spune că se tulbură și ne tulbură pentru păcat…, el ne-ar spune că nu se poate odihni decât în Domnul, într-o viață trăită cu Domnul.
Ceea ce tulbură pacea și viața noastră este păcatul. Păcatul este o sarcină grea ce apasă sufletul și-l tulbură. Păcătosul nu simte păcatul, dar sufletul simte greutatea păcatului. […]


Pr. Iosif Trifa, în „Mai lângă Domnul meu”, Ediția a V-a, Editura «Oastea Domnului», Sibiu, 1994, pg. 21-22

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *