Home Părintele Iosif Trifa şi crezul ortodox

Părintele Iosif Trifa şi crezul ortodox

Părintele Iosif Trifa şi crezul ortodox

“Anul  2010, a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca „Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti”. O iniţiativă demnă de apreciat, care oferă oportunitatea unor abordări sistematice a ceea ce înseamnă Crezul drept-măritor în viaţa Bisericii, a Oastei Domnului şi a fiecărui credincios în parte.

Articolele Crezului sunt tot atâtea funcţii ale credinţei celei drepte. Concis, în Simbolul Credinţei sunt exprimate principalele teze ale credinţei de totdeauna a Bisericii: în Sfânta Treime – Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul şi Dumnezeu-Duhul Sfânt; în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească; într-un Botez, spre iertarea păcatelor, şi în învierea morţilor şi a vieţii veacului ce va să fie.

Sunt multe contestările ce s-au făcut, de-a lungul istoriei, afirmaţiilor Crezului ortodox. Temele referitoare la Sfânta Treime au fost şi sunt contestate de doctrinele ereziilor primelor secole, de doctrina Filioque (purcederea Duhului Sfânt şi din Fiul) etc. Temele cu privire la Biserică, la Botez şi la Parusia au fost şi sunt contestate de doctrinele protestante şi neoprotestante. Iată suficiente motive pentru o succintă şi deloc exhaustivă paralelă între învăţătura Părintelui Iosif Trifa şi Crezul Ortodox.

În cartea «Dumnezeu – Duhul Sfânt» (Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2007), Părintele vorbeşte pe larg despre lucrarea cea tainică a Sfintei Treimi, despre faptul că „cele Trei Persoane din Sfânta Treime – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt –sunt Una şi din Veşnicie” (pg. 11), precizând apoi: „Toate Trei Persoanele din Sfânta Treime lucrează la taina mântuirii noastre sufleteşti. Păcatul şi căderea noastră sunt atât de mari, încât întreagă Sfânta Treime lucrează la mântuirea noastră” (pg. 13).

Credinţa „întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică” afirmată de Părintele Iosif este evidentă în lucrările sale şi transpare nu numai din capitolul 6 al „catehismului Oastei” – «Ce este Oastea Domnului» –, ci şi din multe altele. Marile întoarceri descrise în «Fiul cel pierdut», «Zacheu», «Spre Canaan», «Corabia lui Noe» şi altele sunt tot atâtea arătări ale revenirii din căile păcatului şi din mrejele învăţăturilor străine la sânul cald şi dulce al mamei noastre – Biserica.

Cum a mărturisit Părintele Iosif Trifa „un Botez, spre iertarea păcatelor”? În deplin acord cu predania Bisericii. Şi a spus-o foarte clar: „Naşterea din nou, despre care vorbea Mântuitorul cu Nicodim, este Taina cea mare a Botezului, prin care ne naştem din nou, prin apă şi prin Duh” (op. cit., pg. 65). Dar atunci când Părintele se referă la naşterea din nou ca proces de creştere duhovnicească şi „ni se cântă mereu despre o naştere din nou” – cum ar zice unii cârcotaşi –, are în vedere renaşterea sufletească prin baia lacrimilor pocăinţei. Ceea ce este altceva decât Botezul… Este crearea condiţiilor pentru ca „altoiul” celui născut din nou să se poată dezvolta, este crearea condiţiilor ca „aluatul cel nou” să dospească toată frământătura vieţii, din care să iasă o făptură nouă: „Taina Botezului este altoirea cea duhovnicească a omului. Botezul «taie», omoară «pomul» (omul) cel vechi şi îl altoieşte pe cel nou. Însă cine nu îşi îngrijeşte mai departe sufletul şi viaţa poate pierde această altoire” (op. cit., pg. 66). Aici Părintele explică foarte clar diferenţa dintre „altoirea” ca naştere din nou din Botez şi lucrarea naşterii din nou ca proces ce face ca „altoiul să se poată dezvolta, să poată creşte şi să poată da roadele Duhului Sfânt (Gal 5, 22)” (ibidem).

În fine, aşteptarea învierii morţilor şi a vieţii veacului ce va să fie a fost pentru Părintele o neîncetată mărturisire. Ce sunt toate chemările la schimbarea vieţii prin Hristos şi Biserica Sa pe care le face Gornistul Oastei decât tot atâtea afirmaţii ale faptului că va veni odată Judecata lui Dumnezeu, la învierea cea de Apoi?

Credinţa Părintelui Iosif Trifa a fost credinţa de totdeauna a Bisericii.

În fiecare an, luna februarie aduce în prim-plan amintirea plecării din lumea aceasta a Părintelui Iosif Trifa. În anul acesta, când dreapta-credinţă este evidenţiată mai cu tărie, să punem şi noi apăsul pe lucrarea acesteia în viaţa noastră, astfel încât învăţătura Părintelui şi directivele Crezului să conlucreze la mântuirea noastră!”

Aurel Matei

Sursa:
Săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului, „Iisus Biruitorul” Anul XXI, nr. 7 (723) 8-14 Februarie  2010, fondator Părintele Iosif Trifa.
Apare cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

error

Author: admin

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *