PĂRINŢII AGHIORIŢI ŞI PREA SFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU

Părinţii aghioriţi simt o adâncă comuniune cu Prea Curata Fecioară şi au o dragoste aparte faţă de ea. îmi amintesc că atunci când am fost pentru prima oară în Sfântul Munte, le-am exprimat monahilor pe care i-am cunoscut uimirea pentru faptul că Sfântul Munte era interzis vizitării lui de către femei.

Aproape toţi au făcut legătura între această interdicţie şi dragostea faţă de Prea Curata Fecioară. Ei mi-au spus că aceasta se întâmplă pentru a oferi o cinste aparte şi cu totul îndreptăţită Maicii Domnului, pentru care Sfântul Munte este o adevărată „grădină”.

Probabil că unele femei sunt indignate de faptul că nu li se permite să viziteze Sfântul Munte, dar este tot atât de adevărat faptul că nicăieri nu este femeia, în Persoana Prea Curatei Fecioare, mai cinstită decât în Sfântul Munte.

Fiecare icoană a Prea Curatei Fecioare are un nume special, pentru că se leagă de un eveniment sau de un semn anume. Când vreun vizitator soseşte în Sfântul Munte, el întâlneşte multe astfel de icoane şi înţelege marea evlavie pe care monahii o au faţă de această dumnezeiască persoană, care reprezintă sfârşitul perioadei pregătitoare a Vechiului Testament şi începutul noii creaţii în Hristos. Voi aminti câteva nume de icoane: celebra icoană „Axion eşti”    (Cuvine-se    cu    adevărat),    „Kukuzelissa”    (numele cântăreţului), „Economissa” (iconoama), „Ktitorissa sau Vemata-rissa” (Jertfitoarea), „Paramythie” (Mângâietoarea), „Esphigme-ni” (ucisa), „Elaiovrytissa” (izvorâtoarea de mir), „Pyrovo-litheissa” (cea împuşcată), „Portaitissa” (cea care păzeşte poarta), „Tricherousa” (cu trei mâini),  „Panagia ton chairetismon” (binecuvântări), „Myrovlytissa” (plină de mireasmă), „Phobera prostasia” (protectoarea şi inspiratoarea evlaviei), „Gerontissa” (Bătrâna),   „Epakourousa”   (Ascultătoarea),   „Gorgoepikoos” (Grabnic   ajutătoarea),   „Hodigitria”   (Călăuzitoarea),  „Anti-phonitua” (cea care ne răspunde). Aceste denumiri ne arată prin ele însele marea dragoste a Părinţilor aghioriţi pentru Prea Curata Fecioară, protectoarea şi apărătoarea cu totul aparte a monahului aghiorit prin sfântul său Acoperământ. Oricine vorbeşte cu bătrânii monahi aghioriţi poate auzi numeroase povestiri despre apariţiile Prea Curatei Fecioare, precum şi expresia lor de recunoştinţă pentru dragostea ei. Unii trăiesc cu încrederea că Maica Domnului i-a adus în Sfântul Munte, că acesta este „grădina” ei, că au văzut-o mângâindu-i şi apărându-i de diferite primejdii, iar alţii că ea îi va mântui în ziua Judecăţii dacă rămân în „grădina” ei. Ei trăiesc în comuniune vie de rugăciune cu Prea Curata Fecioară şi unii se bucură de prezenţa ei. Cuvintele unui aghiorit contemporan, Sfântul Siluan Atonitul sunt revelatoare: „Multe sunt minunile şi milele pe care le-am primit din mâinile Domnului şi ale Prea Curatei Fecioare, dar nu există nimic pe lume prin care să-mi răscumpăr dragostea lor pentru mine, păcătosul”.

„Ce i-aş putea oferi Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu pentru că a venit la mine şi mi-a adus lumină, în loc să plece dez­gustată de la mine pentru păcatele mele? Nu am văzut-o cu ochii mei, dar Sfântul Duh mi-a mijlocit s-o cunosc prin cuvintele ei, care erau pline de har, iar duhul meu se bucură, şi inima îmi saltă de dragoste pentru ea, aşa încât doar simpla chemare a numelui ei se face dulce inimii mele”.

„Odată, pe când eram tânăr frate de mănăstire, mă rugam dinaintea unei icoane a Maicii Domnului, iar Rugăciunea lui Iisus mi-a intrat în inimă şi a început să se rostească de la sine în propriul ei ritm”.

Iar altă dată, fiind în Biserică, ascultam un pasaj din Prooro­cul Isaia, iar la cuvintele «Spală-te, curăţeşte-te» (Is. 1, 16), me­ditam: «Poate că Prea Curata Fecioară să fi păcătuit vreodată, măcar cu gândul». „Şi în chip cu totul minunat, în armonie cu rugăciunea, am auzit o voce în inima mea spunând limpede: «Prea Curata Fecioară nu a păcătuit niciodată, nici măcar cu gândul». în acest fel mi-a adus Sfântul Duh mărturie în inima mea de curăţia ei”⁴. Tot astfel, în alt loc, Sfântul Siluan scrie foarte convingător: „Oh, dacă am putea măcar cunoaşte dragos­tea Prea Curatei Fecioare faţă de toţi cei ce împlinesc poruncile lui Hristos şi cum se mai tânguieşte şi se mâhneşte pentru păcă­toşii care nu se îndreptează! Eu însumi am trecut prin aceasta”.

„Pot depune mărturie pentru un adevăr dinaintea lui Dumnezeu, pe Care sufletul meu îl cunoaşte: în duh o cunosc pe Prea Curata Fecioară. Nu am văzut-o vreodată, dar Duhul Sfânt mi-a dat s-o cunosc pe ea, precum şi dragostea ei pentru noi. Dacă nu ar fi fost dragostea şi compasiunea ei aş fi pierit demult, dar ei i-a fost milă de mine şi a venit ca să mă lumineze, aşa încât să nu mai păcătuiesc. Iată ce mi-a spus: „Mă doare să văd ceea ce faci tu”. Iar cuvintele ei blânde, paşnice, domoale, au lucrat adânc în sufletul meu. Au trecut aproape 40 de ani de atunci, dar sufletul meu nu poate uita vreodată acele dulci cuvinte şi nu ştiu ce răsplată să-i aduc pentru atâta dragoste arătată păcătosului meu suflet, nici cum să-i mulţumesc Prea bunei şi iertătoarei Maici a lui Dumnezeu. Cu adevărat este ea rugătoare pentru noi dinaintea lui Dumnezeu, şi doar simpla pronunţare a numelui ei bucură sufletul, iar toate Cerurile şi pământul se veselesc de dragostea ei.

Aici este un lucru minunat care depăşeşte înţelegerea: ea locuieşte în Ceruri şi pururea vede Slava lui Dumnezeu, şi, totuşi, nu ne uită, biete făpturi nenorocite ce suntem şi îşi întinde compasiunea şi mila ei peste faţa întregului pământ şi asupra tuturor oamenilor.

Şi pe această Prea Curată Maică a Sa, Domnul ne-a dăruit-o nouă. Ea este bucuria şi nădejdea noastră. Ea este Maica noastră în duh, şi înrudită cu noi prin fire, ca fiinţă umană, şi fiecare suflet de creştin tresaltă de dragoste faţă de ea”⁵.

Faptul că Sfântul Munte este „Grădina Prea Sfintei Fecioa­re”, locul oferit în întregime ei, iar cei ce trăiesc acolo fac obiec­tul dragostei şi al protecţiei Maicii lui Dumnezeu, se poate obser­va din asigurarea pe care Prea Sfânta Fecioară i-a dat-o Sfântului Petru Atonitul, care a fost primul locuitor al Sfântului Munte, aşa cum ne-a lăsat în scris Sfântul Grigorie Palama. Am vorbit des­pre această asigurare în întregime în capitolul întitulat „Primul trăitor în Sfântul Munte”. De acolo se vede clar că însăşi Prea Curata Fecioară 1-a anunţat pe Sfântul Petru că pământul acela îi este închinat ei, că se va numi sfânt, şi că ea însăşi îi va apăra pe toţi cei ce vor trăi in asceză acolo, întrucât ea le va fi apărătoare, doctor, şi ea însăşi îi va hrăni⁶. Orice monah atonit a păstrat această informaţie de la înaintaşii săi că oricare împărăteasă şi-ar asuma riscul să calce legea Sfântului Munte să fie împiedicată şi pedepsită de Prea Curata Fecioară. Aşadar, opreliştea făcută femeilor de a intra în Sfântul Munte are o particularitate anume, fiind” legată de intervenţia personală a Prea Curatei Fecioare, iar monahii îi sunt devotaţi trup şi suflet.

Doar în această lumină trebuie să analizăm învăţăturile Sfân­tului Grigorie despre Prea Curata Fecioară. Ca sfânt şi ca monah aghiorit el îi poartă o dragoste şi un respect nelimitat. Sfântul Grigorie Palama este înrudit cu Prea Curata Fecioară, pe lângă cele trei motive pe care deja le-am amintit, conform învăţăturilor Sfântului Simeon Noul Teolog şi pentru alte două motive. Mai întâi, deoarece Prea Curata Fecioară i-a fost maică dumnezeiască toată viaţa sa, iar el i-a fost fiu protejat, şi în al doilea rând pentru că el a fost aghiorit în adevăratul sens al cuvântului. Acest lucru explică  dragostea  Sfântului   Grigorie   pentru  Prea  Sfânta Născătoare de Dumnezeu exprimată în numeroase predici. Cele ce urmează, puţine la număr, sunt dovezi ale marii iubiri a Sfântului Grigorie pentru Maica Domnului.

va urma

HIEROTHEOS, MITROPOLIT DE NAFPAKTOS
SFÂNTUL GRIGORIE PALAMA AGHIORITUL
Traducere prof. Paul Bălan
Editura BUNAVESTIRE Bacău, 2000