Pr. prof. dr. Gheorghe PETRARU
Facultatea de Teologie Ortodoxă
„Dumitru Stăniloae” din Iaşi
din Revista „Teologie și Viață”
– Nr. 5-8, mai-august 2015
„Biserica”, termenul generic, conceptul prin care definim ceea ce Hristos în Duhul Sfânt a întemeiat prin misiunea Sa dumnezeiască şi mântuitoare, nu este ceva abstract, metafizic, ci ea este şi face real şi eficient ceea ce Domnul i-a încredinţat în istorie. Pe lângă dimensiunea divină, cerească intrinsecă a instituţiei teandrice reale din lume, Biserica este totalitatea parohiilor ce compun o Biserică locală naţională, în sens ortodox, în comuniunea panortodoxă. Astfel, un preot sau un credincios ortodox este real în comuniunea rugăciunii, a Sfintelor Taine, cu un preot sau credincios din orice loc din lume unde este prezentă Ortodoxia, unde este ascultată şi împlinită Evanghelia lui Hristos ca poruncă a iubirii divine, unde, prin Botez, Mirungere şi Euharistie, omul devine membru al acesteia, Trup tainic al lui Hristos, popor al lui Dumnezeu, templu al Duhului Sfânt. În acest sens, afirmaţiile teologice şi ecleziale tari, de exemplu cele ale Părintelui Dumitru Stăniloae, au un impact misionar fundamental, pentru că Biserica, instituţie teandrică şi sacramentală în unitatea credinţei şi mărturisirii adevărului lui Hristos dintre cler şi credincioşi, la nivel parohial, eparhial sau naţional şi în comuniunea panortodoxă, este viaţa dumnezeiască extinsă din trupul lui Hristos în credincioşii creştini (1) , adică infinitatea iubirii intratrinitare experiată la nivel uman ca dăruire totală lui Dumnezeu şi încredere în lucrarea şi mila Lui întru adorare, tăcere mistică şi bucurie nespusă pentru această vedere şi simţire sfântă pentru fiecare creştin. Citeşte în continuare »
