În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Cel dintâi lucru pe care sunt obligat să vi-l spun este o mulţumire. Şi, mulţumindu-vă frăţiilor voastre, Îi mulţumesc în acelaşi timp lui Dumnezeu prin frăţiile voastre şi în frăţiile voastre, mai întâi pentru că, dacă am parcurs acest drum de 38 de ani, aceasta este şi datorită – aşa cum au spus mai înainte fraţii – părtăşiei frăţeşti. Întotdeauna şi de fiecare dată am simţit rugăciunile fraţilor, am simţit îndemnurile fraţilor, o dată cu mâna lui Dumnezeu care ne-a binecuvântat şi ne-a ajutat.
Dacă plantezi o plantă în grădină, aceasta arată două lucruri: mai întâi, binecuvântarea lui Dumnezeu prin tot ceea ce dă El (ploaie şi toate cele pe care le dă la timp) şi apoi se vede şi mâna harnică ce a lucrat şi a ajutat la ridicarea acelei plante.
Dacă cineva este sădit în ogorul lui Dumnezeu, are parte de aceste două mari binecuvântări: cea dintâi este binecuvântarea lui Dumnezeu, care se revarsă atunci când este chemat este binecuvântat de El, în urma rugăciunilor şi a stăruinţelor prin rugăciune; şi al doilea lucru este părtăşia frăţească, de care se bucură şi prin care trăieşte. Aceste două lucruri se văd în fiinţa sa, dacă el este plantat de Dumnezeu şi dacă el trăieşte, prin Duhul Sfânt, viaţa cea duhovnicească.
Ţinta vieţii este desăvârşirea. Aceasta este o chemare a Însuşi Domnului Iisus, pe care ne-o adresează în Cuvântul Său: „Fiţi desăvârşiţi, cum şi Tatăl vostru este desăvârşit”, ne spune Domnul Iisus la Matei capitolul 5, versetul 48. Dar aceasta nu se poate face în individualism, adică separat, ci numai cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu părtăşia frăţească. Vreau să vă spun ceva ce spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. El spune că ţinta vieţii este desăvârşirea – şi aceasta am dovedit-o şi prin ceea ce spune Domnul Iisus: „Fiţi desăvârşiţi, cum şi Tatăl vostru este desăvârşit”. Şi el mai spune aşa: Dumnezeu a sădit în om trei dorinţe: cea dintâi este dorinţa de a trăi, dorinţa vieţii. Cea de-a doua este dorinţa de a trăi mai bine, adică de a urca treptele desăvârşirii, ca, urcând treptele acestea ale desăvârşirii, [omul] să ajungă, în cele din urmă, aşa cum a spus Domnul Iisus, la desăvârşirea pe care o dă El prin harul Său, prin creşterea duhovnicească, prin adâncirea în Cuvântul Său. Şi al treilea lucru este a fi nemuritor, adică a avea viaţa veşnică. [Omul trebuie], prin puterea lui Dumnezeu, să le caute şi să ajungă la ele prin har, ca mijloc de dobândire a calităţilor duhovniceşti, a însuşirilor duhovniceşti, a părtăşiei în virtuţile creştineşti pe care Sfântul Apostol Pavel le enumeră atât de frumos: credinţa, nădejdea şi dragostea.
Aceste lucruri, aceste însuşiri, această dorinţă, această părtăşie au gustat-o din plin cei trei sfinţi apostoli sus pe Tabor, pe muntele acela înalt, când Domnul Iisus S-a schimbat la Faţă. Nemaiputând să spună altceva, Apostol Petru a zis: „Doamne, bine ne este nouă să fim aici. Eu am să fac trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. Căci nu ştia ce să mai spună, că-l apucase frica. Aşa o frumuseţe, aşa o stare desăvârşită, aşa o stare de sfinţenie [era acolo], de n-ar fi vrut să se mai despartă din acel loc.
Ce sunt adunările noastre când simţim această părtăşie duhovnicească? Nu sunt altceva, decât un colţişor de rai, de unde nu te-ai mai despărţi. Ai vrea să rămâi permanent şi pentru totdeauna împreună. Aceasta înseamnă părtăşia adevărată în prezenţa Domnului Iisus, prin Duhul Său cel Sfânt.
Aici ei erau împărtăşiţi de credinţa lui Ilie, de nădejdea lui Moise şi de iubirea desăvârşită pe care a adus-o Domnul Iisus şi pe care ne-a arătat-o prin însăşi prezenţa Sa, prin fiinţa Sa, prim modelul pe care ni l-a lăsat nouă şi, mai ales, prin Jertfa Sa mântuitoare de pe Cruce. Avându-L pe El în mijlocul nostru, pe Domnul nostru Iisus Hristos, suntem părtaşi (…), prin Duhul Sfânt, la viaţa Sa, la trăirea împreună cu El, [spre] înduhovnicirea noastră – şi să ne rugăm Domnului Iisus să ne dea această dorinţă.
Noi vă mulţumim încă o dată, din suflet. (Emoţiile pe care le am parcă mă opresc a merge mai departe.) Doresc din toată inima ca harul şi binecuvântările Domnului Iisus să se reverse din belşug peste sufletele frăţiilor voastre. Şi El să ne ajute ca, împreună, în timpul pe care îl mai avem de dus, să ducem o viaţă curată, în aceeaşi părtăşie duhovnicească, trăind împreună cu El.
Vă mulţumim din toată inima şi Domnul să ne binecuvânteze pe toţi.
Slăvit să fie Domnul!
Vorbirea fratelui Cornel Rusu de la adunarea prilejuită de trecerea a 38 de ani de la căsătoria sa – februarie 1986
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010, vol.4
