,,Păstraţi iubirea şi prietenia dintre voi!” spune fratele Traian. Iubirea şi prietenia trebuie întreţinute, udate, încălzite, legănate în zâmbet şi luciri de privire…altfel ne vom simţi tot mai străini…
Părtăşia trebuie să fie!…să întidem pod peste ape şi garduri…să zburăm cu aripi de iubire şi dor…să învăţăm a ne regăsi unii în alţii şi toţi în Hristos, ca un singur Trup, cu o singură inimă şi cu o singură simţire…
A avea părtăşie înseamnă a fi părtaşi aceluiaşi Hristos, aceloraşi bucurii, aceloraşi ,,Taboruri” sau ,,Golgote”…
Mi-e dragă părtăşia…Să nu mi-o ia nimeni!…Nimeni…
Păstrarea intensităţii bucuriilor din întâlnirile frăţeşti, cred că se realizează când fiecare vine cu inima deschisă şi cu un braţ plin de ,,lemne” care vor fi puse pe ,,focul” părtăşiei…Şi când cineva a uitat, sau nu a putut sau nu a vrut să aducă nimic, pune tu mai mult…Nu lăsa flacăra bucuriei să se stingă!…
Când rămânem în Duhul, rămânem în Bucurie, fiindcă bucuria este roadă a Duhului Sfânt…
Mă bucur şi mă înfior de un fior plăcut când se rosteşte la începutul întâlnirilor frăţeşti rugăciunea ,,Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului care pretutindea eşti şi pe toate le împlineşti. Vistierul bunătăţilor şi Dădătorule de viaţă vino şi te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre.
Prin această rugăciune îl invocăm pe Duhul Sfânt să vină între noi şi întru noi, iar Domnul promite că dacă doi sau trei se adună în numele Lui, este şi El acolo, şi unde e Duhul Sfânt, e şi Dumnezeu Tatăl, şi Dumnezeu Fiul, toată Treimea Sfântă. Unde este aceasta, este bucuria cea mai mare, intensitatea cea mai mare…fiindcă şi noi vom fi asemeni comuniunii treimice…
Miriam
