Asupra celui ce umblă în curăţia legământului său sfânt se revarsă toate binecuvântările Domnului. În bolile sale, Dumnezeu Îşi revarsă mângâierile Lui. În necazuri, dragostea frăţească îl înconjoară, alungându-i singurătatea şi greul.
Rugăciunea îi linişteşte orice teamă celui neprihănit.
Răbdarea îi uşurează orice chin.
Nădejdea îi însoţeşte orice drum.
Prezenţa lui Hristos îi luminează orice noapte şi îi umple orice zi.
Până ce ajunge la limanul fericitei izbăviri.
Ori pe pământ, ori sub el.
Nu-l lasă Dumnezeu pe cel neprihănit şi nu-l va lăsa niciodată.
Oricât de lungă ar fi suferinţa, foamea, boala, încercarea, cuptorul, tunelul, singurătatea prin care îl trece, nu-l va lăsa Dumnezeu.
Viitorul celui neprihănit va fi o veşnică izbăvire.
Să ia seama la aceasta orice suflet neprihănit şi să se încredinţeze de acest adevăr dumnezeiesc.
Iar cine n-a ajuns să aibă această stare, să vină la Domnul ca să i-o dea.
Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul nostru, Neprihănirea noastră!
Îţi mulţumim pentru dragostea Ta veşnică şi pentru grija pe care o ai necurmat faţă de toţi neprihăniţii Tăi atât de des, atât de mult şi atât de greu încercaţi pe pământ din pricina Numelui Tău şi a ascultării lor de Tine.
Te rugăm, fă-i pe toţi ai Tăi să nu uite niciodată că Tu nu-i vei lăsa. Ci, când vor avea de trecut pe o vreme, în scurta lor viaţă pământească, prin vreun necaz, ajută-i să creadă făgăduinţa Ta. Să se bizuie pe ea. Şi să biruiască trecătorul necaz prin răbdare, slăvind Numele Tău care îi va despăgubi în veşnicie de tot ce le-a luat acum.
Amin.
Traian Dorz – Hristos Pâinea noastră zilnică.
