Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home PE CARE CALE MERGI?

PE CARE CALE MERGI?

PE CARE CALE MERGI?

„Iată, pun în faţa voastră calea vieţii şi calea morţii, alegeţi!” (Ier 21, 8).

E cunoscută istoria cu Hercules, uriaşul din istoria grecilor care, în călătoria sa, ajunsese într-o zi la o răspântie unde calea se desfăcea în două părţi. La răspântie, de o parte şi de alta, stătea câte o femeie.

Una, îmbrăcată în haine de des­fătări uşoare, arăta cu mână o cale netedă şi plăcută, plină cu vuiet de petreceri şi desfătare. De cea­laltă parte stătea, în schimb, o fe­meie simplă, cu ramuri de finic în mână, iar îndărătul ei se vedea o cale îngustă şi plină de scaieţi şi bolovani. Hercules se opri. Nu ştia ce să facă; pe ce cale să apuce.

Femeia cea cu haina de joc în­cepu îndată: „Vino pe drumul acesta şi vei afla tot ce-ţi doreşte inima: desfătări, prieteni, bucurii şi petre­ceri; tot ce-ţi trebuie ca să-ţi trăieşti viaţa”.

„Calea mea, zicea cealaltă femeie, este îngustă şi anevoioasă, dar, în schimb, la sfârşitul ei vei afla feri­cirea, pacea şi binecuvântarea veşnică.”

Hercules trebuia să aleagă. După o grea luptă sufletească, se spune că el a ales calea cea strâmtă şi a mers pe ea.

O istorie plină de înţeles sufle­tesc este aceasta pentru noi tinerii.

Şi înaintea noastră stau deschise aceste două căi: deoparte calea lumii şi a păcatului, iar de alta calea Dom­nului, calea cea strâmtă, calea crucii. Şi lumea, ispititoare, te îmbie în­dată să apuci pe calea cea largă a desfătărilor, păcatelor şi jocurilor, a traiului bun, a beţiei şi petreceri­lor de suflet pierzătoare.

De cealaltă parte stă Domnul Iisus, blând, duios, plin de iubire, cu mâi­nile străpunse de cuie, spunându-ţi înlăcrimat: „Vino după Mine” (M­u 2, 14). „Fiule, dă-Mi inima ta” (Pro­v 23, 26).

„Adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale şi până nu vin zilele cele rele şi până nu se apro­pie anii despre care zici: „N-am nici o plăcere de ei” (Eccl 11, 22). Intră pe poarta cea strâmtă şi vei afla viaţa, vei afla fericirea.

Tu, dragul meu frăţior, pe care cale te găseşti?… De eşti pe calea Domnului, ferice de tine. Mergi înainte pe ea. Chiar de vei avea să suferi. Şi Iosif din Biblie a mers pe calea cea strâmtă a necazurilor, dar la sfârşit a fost fericit.

Dar de cumva eşti pe calea cea largă a lumii, pe calea fiului pierdut, o, fratele meu, nu merge mai departe.

Opreşte-te, întoarce-te îndată îna­poi şi apucă pe calea Domnului. Mergi pe calea aceasta şi vei afla viaţa, fericirea vremelnică şi veşnică. Vino pe calea aceasta, rugându-te cu psalmistul: „Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie… Netezeşte calea Ta sub paşii mei (Ps 58). Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe ca­lea cea dreaptă” (Ps 143, 10).

I. Marini

«Isus Biruitorul» nr. 15 / 11 apr. 1937, p. 5

Gazetarul credincios Ioan Marini
Articole apărute între anii 1930 şi 1938
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!